Sunetul tocurilor pe asfalt. Singurul lucru pe care il mai auzeam. M-am trezit deodata mergand singura, in mijlocul unei strazi pustii si intunecate, plangand, inconjurata de o liniste ca in mormant, printre blocuri si 2,3 lumini aprinse.
Nu stiu. Nu stiu cum au trecut 2 ore de cand colind asa aiurea strazile. Nu stiu pe unde am fost, cum am ajuns aici. Nu stiu nici cand mi s`a scurs prima lacrima pe obraz sau cand mi-au degerat mainile. Nu mai stiu nimic sau cel putin, asa as vrea...
La cat de frig e afara, tot pare cald... inauntru e mult mai rece.. si simt o apasare. Ca si cand cineva ma apasa cu palma pe piept. Ma doare sufletul... nodul din gat nu imi dispare de ceva timp. E prea greu deja sa incerc sa il mai controlez sa nu izbucnesc in plans.
Imi pare rau...
O sa imi revin. Nu stiu cand, dar totul va fi bine... sper.
Nu stiu. Nu stiu cum au trecut 2 ore de cand colind asa aiurea strazile. Nu stiu pe unde am fost, cum am ajuns aici. Nu stiu nici cand mi s`a scurs prima lacrima pe obraz sau cand mi-au degerat mainile. Nu mai stiu nimic sau cel putin, asa as vrea...
La cat de frig e afara, tot pare cald... inauntru e mult mai rece.. si simt o apasare. Ca si cand cineva ma apasa cu palma pe piept. Ma doare sufletul... nodul din gat nu imi dispare de ceva timp. E prea greu deja sa incerc sa il mai controlez sa nu izbucnesc in plans.
Imi pare rau...
O sa imi revin. Nu stiu cand, dar totul va fi bine... sper.
I've been there too... exact aceleasi simptome... dar motiv diferit...
RăspundețiȘtergere