miercuri, 25 decembrie 2013

Un alt an.

De multe ori imi spun: Gata! De maine imi va pasa mai putin! Pentru ca dezamagirea pe care ti-o creaza oamenii la care tii cel mai mult, uneori e mai mare decat un rau fizic.

Dar de fiecare data apare o persoana care iti apreciaza prietenia si care te vrea alaturi, iar oamenii care te vor ca prieten atunci cand prefera sa te cunoasca ei in loc sa asculte parerile celorlalti, sunt din ce in ce mai putini, iar acestia sunt cu adevarat oameni pe care ti i-ai dori sa-i ai in jur de-a lungul vietii.

Inchei acest an cu o multumire deplina, cu un gram de maturitate si experienta in plus, cu oameni ale caror caractere m-au influientat in bine sau rau, dar in final doar spre binele meu.

Am invatat ce inseamna bunatatea pe care n-am mai vazut-o pana acum, o iubire neconditionata indiferent de imprejurari.

Am vazut oameni care au aparut, m-au invatat lucruri si au disparut ca si cand n-ar fi fost niciodata acolo.
Am cunoscut oameni pe care i-am simpatizat pentru calitatile lor si pentru cea mai mare calitate, aceea de a fi om.
Am reusit sa-mi respec promisiunile si sa-mi uimesc in mod placut vechii prieteni.
Am reusit sa tin cont si de dorintele celor apropiati mie si sa le fiu mai mult alaturi.
Am facut greseli. Pe unele le-am reparat, altele le-am realizat prea tarziu si inca ma chinui sa le repar.

Am castigat si am pierdut oameni.
M-am distrat mult, am muncit putin, am invatat mai multe despre oameni si mi-am conturat scopurile.
Am invatat mai multe despre mine si am invatat ce inseamna atasamentul si iubirea. Ca exista o mare diferenta intre ele si ca singuratatea uneori e benefica.

Am constientizat ca pot obtine tot ceea ce-mi doresc atata timp cat imi doresc cu adevarat. Si ca uneori poti pierde un tren care nu va mai trece prin aceeasi gara niciodata sau peste un timp destul de lung.

Am invatat ca trebuie sa actionez la instinct pentru ca nu tradeaza niciodata si am invatat sa-mi stapanesc emotiile indiferent cat de puternice ar fi. Am reusit sa-mi aduc increderea in mine la cote maxime si rar sa ma debusoleze ceva.

Am invatat sa acord incredere oamenilor pe care ii cunosc, sa-mi doresc sa-i cunosc cu adevarat si sa renunt la ei cand nu mai corespund cu directia in care ma indrept.


Am primit la fel de multe lucruri pe cat am daruit si la fel de multa prietenie pe cat am daruit.

Invatam in fiecare moment, ne slefuim in fiecare minut si ne conturam vise la care nu renuntam pana cand ele nu devin realitate. 

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Jur ca v-am iubit !!

Ma joc constant cu focul asteptand ziua in care imi voi arde mainile albe.
Le zambesc frumos, inducandu-i in eroare, facandu-i sa se simta speciali si venerati, fara sa stie ca ei sunt doar niste marionete, iar eu papusarul care trage sforile.
Le permit sa fie in viata mea pana ma plictisesc sau ... Locul le este luat de un altul care crede ca este universul meu fara a stii ca il privesc strict ca pe un obiect.

Ii folosesc dupa bunul meu plac, depinzand de interesul care il exercita asupra mea, iar apoi ma debarasez de ei ca de un pachet gol de tigari.

Sunt o femeie normala, care traieste special si care a ales sa vada sexul opus precum ne vad ei ... Si cred ca asta imi confera un anumit farmec si inaintate in fata lor.

Am sentimente , cum sa nu am ? Nu sunt robot ... Dimpotriva... Insa nevoile mele variaza fata de nevoile femeilor obisnuite. Eu caut senzatii tari. Eu caut avalanse de sentimente, un lifestyle exclusiv si amintiri de nepretuit.
Nu stiu daca imi va parea vreodata rau pentru cum am ales sa traiesc. Nu stiu daca voi intalni iubirea eterna, daca voi avea copii sau ma voi casatori.

Si tocmai de aceea am decis din nou sa fac curatenie in camerele sufletului meu.
Sunt cam aglomerate , stii tu? In fiecare salasluieste un barbat, dar fara un rost anume. Le-am pus un pahar de vin si i-am convocat la sedinta. Le-am explicat situatia si ca in felul in care au decurs lucrurile, ei nu imi mai sunt de nici un folos si doar ma aglomereaza degeaba asa ca ... Pana maine sa fie plecati cu bagaje cu tot.
Nu ... Nu vreau sa ma trezesc cu vreunul batandu-mi la usa si cerandu-si sufletul inapoi sau inapoindu-l pe al meu.

Scapam de toti ticalosii, pentru a face loc altora noi.
Nu imi place sa ma plictisesc, imi pare rau.

miercuri, 4 decembrie 2013

NU.

Ok. Sunt o snoabă.
Imi plac lucrurile frumoase şi strălucitoare.
Mă uit după maşini.
Visez excursii.
Caut un lifestyle exclusiv.
Vreau şampanie.
Bijuterii.

Şi ce? Care este problema? Fiecare trăieşte dupa cum alege.

Preferinţele mele nu trebuie sa fie si ale tale. La fel alegerile mele, ţelurile si ambiţiile mele. Fiecare trăieşte cum vrea. Nu putem fi mereu de acord.


Eu am ales sa trăiesc altfel si sa mă ia dracu daca aş schimba ceva la cum sunt lucrurile acum!

miercuri, 13 noiembrie 2013

Candva...vei fi mandru de mine!



    ....imi spuneai asta aproape in fiecare seara. Imi spuneai ca vezi cum ma schimb in fiecare zi tot mai mult...  Nici tu nu stiai daca in bine sau in rau, dar stiai ca asta, candva, ma va face mai puternica si fericita.
           
            Facem greseli. Facem multe greseli de-a lungul unei vieti din care uneori invatam si in urma carora ne bucuram ca au avut cea mai frumoasa poveste.
           Pentru ca era pe perioada cand inca mai credeam in sentimente si priviri...si ti-am purtat un respect pe care nici eu nu l-am inteles. Mai tarziu insa mi-am dat seama ca respectandu-te pe tine, de fapt ma respectam pe mine.
Si incet incet mi-ai conturat principii, dar mi-ai conturat principii pe care tu nu le ai si  nu le-ai avut niciodata. 

Ciuadat nu? Sa iau de la tine exact inversul tau...

              Si mi-a scazut increderea in oameni. Si zambesc mai mult. Cu mai putine vise si mai multa realitate. Si aleg oameni...
             Acum aleg oamenii dupa ceea ce sunt, nu dupa ceea ce ma fac sa simt. Si am devenit rationala, mult prea rationala uneori si am din ce in ce mai multa incredere atunci cand devine din ce in ce mai greu.
             Si am invatat multe cu tine alaturi si jumatate din ce sunt acum e datorita tie. Atat de putin timp si atat de multe schimbari? Aveam nevoie, aveam nevoie de tine pentru asta.

           

           
             Si m-ai invatat ca iubirea eterna nu exista si ca barbatii inseala chiar daca au cea mai frumoasa femeie alaturi.
           Ca nu am voie sa-mi cer scuze si nici iertare in fata unui barbat.
           Ca apelativele de tandrete sunt inutile si ca numele fiecarei persoane este cel mai frumos cuvant pe care il poti spune atunci cand iubesti.
           Ca oamenii vin din senin si pleaca brusc si ca trebuie sa traiesti momentele in prezent si sa iei ce-i mai bun de la fiecare.

        

Finally sad stories always have the best content!
        
               Uneori ma intreb daca a meritat, dar nimic nu e intamplator.
  
             Si totusi ultima intrebare e seaca la fel ca finalul. 
Eu am invatat atatea...Tu ce ai invatat?

duminică, 27 octombrie 2013

Save your breath and softly say goodbye

Era obişnuită să fie dorită pentru frumuseţea ei. În tainele inimii sale nu mai simţea nimic - nici dispreţ, nici umilinţă. Sub vălul pulberii de gheaţă era de neclintit. Împiedica orice emoţie să i se strecoare în trup şi s-o lase vulnerabilă. Apărarea sa o constituia raţiunea, nu inima.
 Nu a mai rămas nimic bun înăuntrul ei, spuneau unii. E incapabilă să iubească pe altcineva în afară de ea însăşi. Şi nimeni nu o va schimba.
-          Uită-te în ochii mei.
  Privirea ei neajutorată îi deveni captivă, dar continuă să ţină bărbia sus, aşa cum făcuse întotdeauna. Iubirea lui era un război tulburător. Când îl vedea, simţea că avea un motiv pentru a-i păsa. Voia să se lase purtată în braţele acelui sentiment căruia nu-i mai putea rezista. Se pierdea pe sine pierzându-l pe el. Însă niciodată nu voise să recunoască asta. Acum era prea târziu ca să schimbe ceva.
-          Trebuia să-mi imaginez că s-a terminat, au fost cuvintele lui.
 Vreme de o secundă infinită, nu mai auzi nimic, nici măcar pe ea însăşi. Întunericul se adâncise şi înăuntrul ei era pustiu.

vineri, 9 august 2013

!!!



Un "Anonim" ( normal, cum altfel) s-a plans de faptul ca ma caracterizez singura drept o persoana profunda, insa nu am altceva in cap decat bani, barbati, cluburi, cum ca as fi dereglata, intr-o cautare permanenta de atentie, ca terfelesc cuvinte precum "iubire" in noroi si ca nu este normal sa imi pun toata viata pe internet, prin intermediul unui blog.
Eu am explicat intr-o maniera placuta ce a fost individul capabil sa reproduca in mesaj si ce voi scrie mai jos, este valabil pentru toata lumea care intra pe aceasta pagina web.


Dragul meu " Anonim",
Tin sa iti reamintesc ca nimeni nu te obliga sa citesti ce scriu eu. Nu iti place, foarte bine, atunci inseamna ca nu ai ce cauta aici. Nu pot fi pe placul tuturor si nici nu am incercat vreodata sa fiu. Eu nu te oblig sa citesti.
Iubire/Minunatule sunt apelative pe care le folosesc destul de des si in general le atribui intr-un context nu foarte placut, ca un fel de sarcasm bine proportionat, atat de indirect incat foarte putini se prind ca defapt este un sinonim pentru "prost/idiot". Sau la linguseala. Il mai folosesc si asa.
Daca mi-ai fi citit blogul, ai fi observat ca "iubire" sunt multi , dar " iubirea mea" era doar unul.
Nu te purta ca si cand m-ai cunoaste, pentru ca nu sti nimic de mine. Nu stii cum arat dimineata cand ma trezesc, nu stii ce flori imi plac, nu stii ce mananc, nu imi cunosti prietenii, nu imi stii familia, nu stii cu ce ma ocup, nu imi stii actiunile.
Daca as scrie cele relatate mai sus, ar fi insemnat sa imi pun  viata pe blog.... Insa eu, daca nu ai observat, scriu cum ma face un lucru sa ma simt. Uneori folosesc si descrieri, sau relatez evenimente si momente, dar sunt mult prea putine postarile de genul.
Tu altceva decat ca ai tras concluzia ca scriu despre unu si altul pe care il cunosc in club si ma culc cu el, nu ai facut.... Insa asta este din nou problema ta, nu a mea. Eu nu imi amintesc sa fi scris asa ceva, iar pentru curiozitatea ta in legatura cu viata mea sentimentala si sexuala, nu a fost nici unul care sa simbolizez doar o aventura de o noapte. Nu ma ocup cu asa ceva, nu reprezinta un interes pentru mine, iar cei despre care am scris,  au facut parte din viata mea destul timp,  au avut un impact mare asupra mea ( insa asta nu inseamna ca am avut relatii sexuale sau ca l-am vazut o data sau de 2 ori.)
Nu ma consider materialista sau "gold digger". Daca m-ai cunoaste (lucru clar ca nu ai nici cea mai mica idee cine sunt cu adevarat) ai stii ca provin dintr-o familie relativ buna si ca nu am dus lipsa niciodata de nimic, din contra.
Nu caut un barbat bogat, ci unul care sa fie cam de aceasi conditie sociala ca si mine. Nu m-as plimba cu unul de mana in parc zilnic. M-am obisnuit cu un anumit stil de viata si nu l-as schimba pentru nimic in lume. Ori la fel ... Ori mai bine.
Din propria experienta am ajuns la concluzia ca barbatii destepti au o situatie financiara buna, sunt mult prea putine cazuri in care dintr-o mama care lucreaza in 3 schimburi si un tata alcoolist, sa iasa un mic geniu.
La fel ... Din moment ce eu tot timpul sunt imbracata elegant si aranjata, nu m-as plimba pe strada cu unul in trening. Din moment ce eu ador vinul, nu voi iesi cu unul care isi comanda bere sau in timp ce eu imi comand fructe de mare el sa ceara mici.
Daca ma gandesc bine, nici nu am ce discuta cu o persoana care bea bere, sparge seminte cu "tovarasii" in fata blocului in fiecare seara, iar duminica isi pune treningul cel bun de la Nike si iese la un gratarel cu "fratii lui" .

Niciodata nu am avut iubit cu Dacie si nici nu voi avea unul al carui masina sa coste mai putin decat geanta mea Prada.
Caut un barbat destept, ca sa ma pot indragosti de el. Vreau sa aibe o situatie financiara asemanatoare cu a mea, deoarece stiu ca nu merit ceva mai putin. Nu caut unul care sa imi faca cadouri si tampenii, ci doar sa isi faca timp pentru mine si sa se comporte adecvat, ca un adevarat domn. Unul care sa fi primit o buna crestere, care sa imi deschida usa, sa stie sa daruiasca o floare, sa aibe o cultura generala si sa stie diferenta dintre un Prosecco si o sampanie sau un vin licoros fata de unul  normal ( albe toate, evident).

Iar cu atentia .... Sa fim seriosi, daca cautam atentie, imi postam blogul pe Facebook si pe inca nu stiu cate site-uri de socializare. Sa ma cunoasca si pe mine o tara intreaga, ce naiba.
Mult prea putini oameni din viata mea stiu de "ladystrumfa" si nu am de gand sa schimb acest lucru.
Am parte in viata reala de destula mediatizare incat sa imi fie suficient.
Cum spuneam, asa ma linistesc eu, scriu. Asa ma calmez, ma consolez uneori sau ma imbarbatez si imi aduc aminte cine sunt si ce merit.
Nu te astepta sa umblu cu sucursale ale societatii, tarani si imbecili( cum probabil esti si tu).




Iar viata ... Am dreptul sa mi-o traiesc dupa bunul plac, nu dupa idei introduse de societate sau pentru a ma incadra in normele voastre mediocre.
Niciodata nu voi fi o femeie ca oricare de pe strada ... Si sti de ce?

Pentru ca aspir la mai mult si am dreptul la a fi o femeie exceptionala.

joi, 4 iulie 2013

Mi-am pus rujul rosu in noptiera

I'm in love with his smile.
I'm in love with the way he hugs me.
I'm in love with his lips.
I'm in love with his confidence.
I'm in love with his mind.
I'm in love with the fact that he is wiser than me.
I'm in love ...... With him.

I'm in a Taylor Swift fairytale !


El este un barbat ... Care ma provoaca mintal. Care imi pune rotitele in miscare. E genul de barbat puternic si sigur pe el ... Iar cand sunt in bratele lui.... Sunt in Paradis. Sunt mica, vulnerabila si a naibii de fericita.
Este genul care ar putea avea grija de mine si sa ma protejeze in toate sensurile posibile.

Iar daca cineva mi-ar fi spus acum 4 luni cand l-am cunoscut ca va avea un asemnea impact asupra mea ... As fi ras cu o pofta incredibila.
Eu ? Indragostita ? Eu sunt puternica ... inteligenta ... Eu nu ma pierd. Eu traiesc sa cuceresc. Alcool, good sex and fabulous cars.
That's my style.

Si uite acum .... Cum ma poate da un barbat atat de repede si usor peste cap.


O Doamne , atat de dor imi era de sentimentul asta !!! 

Zambesc de dimineata pana seara.

joi, 20 iunie 2013

It`s time !

Si sunt momente ca astea cand imi dau seama de fapt cati oameni am cu adevarat in jurul meu si cati nu ar merita nici deranjul de a-i saluta pe strada.
Este trist cand realizezi ca fix persoanele pentru care ai face totul .... Nu ar oferi nici jumatate din cat primesc.
Ajungem sa ne subapreciem pentru oamenii care chiar nu merita.
Ne punem intrebari idioate " Ce imi lipseste? Ce ar trebui sa fac mai mult ?"
Cand poate .... Ar trebui sa ii schimbam pe ei, nu pe noi.
Sa ii lasam in trecut, acolo unde apartin, fara a ne mai deranja si sa le raspundem la usa cand bat de dor inapoi, darmite sa ii invitam inauntru.

Sunt o norocoasa. Am prieteni in toata lumea, aproape pe fiecare continent si oras din tara. Am un stil de viata pe care multi l-ar vrea. Am o minte mai ascutita si dezvoltata ca altii la 40 de ani, sunt tanara, frumoasa si fericita.

In ultimele saptamani m-am gandit foarte mult la viitor. Am dezbatut subiectul in lung si in lat cu cei apropiati, mi-am pus ganduri si prioritatile in ordine.
Iar in ceea ce il priveste pe H .... Il iubesc. Mereu il voi iubi ... Dar nu il vreau. Eu ..... Caut altceva, ceva ce el nu ar putea sa imi ofere.
Roata mereu se intoarce ... Si sunt convinsa ca atunci cand eu voi fi cu adevarat fericita in bratele altuia, el se va da cu capul de pereti, realizand ca a pierdut o comoara, umbland dupa monede aurite.
Vreau sa fiu iubita cum merit, nu cum stie el.
Vreau sa ma simt protejata si in siguranta, nu in incertitudine constanta.
Am nevoie de un barbat puternic, hotarat si sigur pe sine langa mine.
Iar cand va veni .... Voi intelege de ce totul nu a mers pana acum. 



Uneori renuntam la persoanele din viata noastra nu pentru ca nu le-am iubi, ci pentru ca le iubim atat de mult incat ne face rau.

Am doar 24 de ani ... Nu meritam sa traiesc si sa vad lucrurile prin care am trecut.
Meritam mai mult ... Insa sunt sigura ca intr-o buna zi, voi primit si luna de pe cer.

Sunt multumita de persoana care am devenit si nimic nu v-a putea schimba asta vreodata.

marți, 2 aprilie 2013

Eu..Tu..Noi. Te iubesc.


Te iubesc pentru că nu ai  nimic din bărbatul ideal pe care îl visam cu ani în urma… Nu esti cel mai frumos şi nici cel mai râvnit, dar la braţul tău mă simt eu cea mai frumoasă şi mai invidiată femeie din lume. Te iubesc  pentru că nu eşti  perfect,  dar eşti perfect pentru mine şi alături de tine viaţa este mai frumoasă decât mi-aş fi imaginat-o vreodată. Te iubesc pentru pasiunea pe care o pui în tot ceea ce faci, pentru ambiţia ta şi sunt mândră că sunt iubită de un bărbat ca tine. Te iubesc pentru că iubeşti la mine lucruri pe care eu nu le-am văzut niciodată, nimicuri pentru care nu m-a mai iubit nimeni până acum…frumuseţea mea este în ochii tăi. Sunt recunoascatoare vieţii pentru că te-am întâlnit şi le mulţumesc oamenilor care m-au făcut să plâng în drumul meu spre tine… înţeleg “De ce?” şi mă uit în urmă zâmbind. Te iubesc pentru că iubirea ta mă face să fiu mai bună. Te iubesc şi iubirea ta îmi este de ajuns.
          Te iubesc pentru că nu mă laşi să fac întotdeauna ce vreau…nu îmi spui “cum vrei tu”, “unde vrei tu”, “cum crezi tu” şi nu îţi este teamă să-mi spui “nu”. Te iubesc pentru că alături de tine devin zi de zi un om mai bun şi mai femeie. Te iubesc pentru că alături de tine lumea este mai frumoasă…nu îmi pasă că în jur oamenii sunt răi, mincinoşi, prefăcuţi şi trec zâmbind prin viaţă. Te iubesc pentru că după cea mai urâtă zi, odată ajunsă în braţele tale  simt că toate trec… Te iubesc pentru că mă iei de mână atunci când mergem pe stradă şi mă ţii strâns în braţe atunci când altcineva se uită după mine. Te iubesc pentru că mă mângâi pe păr şi mă săruti pe frunte…pentru că îti e drag copilul din mine şi iubeşti femeia care sunt.
           Alături de el îmi este teamă de fericire. Te iubesc cu teama că visul s-ar putea termina şi  simt o strângere de inimă la gândul că poate într-o zi tu n-o să mai fii lângă mine. Mă gândesc cu groază că iubirea nu se cumpără, dar se plăteşte scump şi că marea fericire de azi ar putea fi suferinţa de mâine. Dar te iubesc atât de mult, încât nu-mi pasă dacă a doua zi mă distrugi…te iubesc şi ştiu că nu ai face asta.
         Te iubesc, pentru că te-am găsit.

vineri, 8 martie 2013

"Frumoasa"


«Vezi tu, n-aş putea niciodată să-ţi explic cum era ea. Poate dacă o s-o întâlneşti într-o zi, tu o să o vezi altfel. Vei fi de acord că e frumoasă, cu buzele roşii şi pline, par blond si incredibil de drept, desi uneori ondulat, cu niste ochii negrii care dintr-o simpla privire, iti ajungeau in stafundul sufletului. 
Dar să îţi descriu ţie cum era, nu pot. Deşi da ... era pur şi simplu fascinantă, vulnerabilă si sigură pe ea în acelasi timp. Rămâneai buimac numai privind-o şi nu ştiai ce ai în faţa ta: un copil slab şi innocent sau o femeie în toată firea.  
Avea cel mai frumos zâmbet şi nu ştiu alţii ce au văzut la ea, dar eu de ochii ei trişti m-am îndrăgostit. Era o contradicţie, un mister, şi pentru mine tocmai asta o făcea atât de specială.
            Când am cunoscut-o mai bine aveam să aflu că imaginea asta perfectă doar atât era, o imagine. Era un copil nesigur deghizat în femeie fatală, în ea se ascundea cel mai trist suflet pe care îl întâlnisem vreodată, era neîncrezătoare, slabă, ezitantă, singură. Nu îi plăceau oamenii cu toate că se învârtea printre ei ca peştele în apă şi nici nu-i lăsa să se apropie de ea, deşi nu văzusem om care să aibe mai multă nevoie de afecţiune. 
N-am înţeles-o niciodată. Să ai nevoie de căldură, dar să stai în întunericul propriilor gânduri, să îţi foame de iubire, dar .... Si frica. În ea zăceau contradicţii una peste alta, îmi lumina privirea cu cel mai frumos zâmbet, ca imediat să o văd căzută în cea mai adâncă depresie. Ba mă căuta să o iau în braţe, ba mă respingea, nu avea încredere în nimeni şi trist este că nici măcar în ea. Nu îi plăcea să îi spun că e frumoasă… ai mai auzit aşa ceva? O femeie care să nu vrea să audă că e frumoasă? O irita aşezarea asta de cuvinte, o incomoda, o vedeam cum se fâstâceşte şi întoarce privirea de parcă i-aş fi adus cea mai mare jignire dintre toate. Ea nu vroia sa fie privita drept o "femeie frumoasa". Draguta, desteapta, dulce, orice .... Dar nu frumoasa. Foarte rar se uita în ochii mei, în ochii oricui, probabil pentru că ştia şi ea cât de transparentă ar fi în felul ăsta. Nu se aştepta nimeni ca un zâmbet frumos să ascundă şi o oarecare adâncime sufletească. 
   Era autodistructivă. Bea mult, fuma mereu, era întotdeauna cu unul, cu altul, oamenii îi căutau compania, iar ea le zâmbea tuturor de ai fi zis că era cea mai fericită persoană de pe pământ.
 Dar nu era. »

sâmbătă, 9 februarie 2013

Printre oglinzi..

Cand ti se frange inima, e o liniste totala. Nu ai zice ca un lucru atat de dureros, poate fi atat de linistit. Doar tu stii. Doar tu stii cum e sa fi mai mult mort decat viu.
E sentimentul ala, ca si cand cineva iti da un pumn in piept si nu mai poti respira. Ramai fara aer, esti in cadere.
Aseara ma gandeam la sufletul meu. Cum e el conceput, cum functioneaza.
Cred ca e o incapare plina de oglinzi. Unele mai mari, altele mai mici, noi si vechi. Fisurate, sparte si pline de cioburi, sau abia venite de la magazin.
Tind sa cred ca fiecare relatie, simbolizeaza o anumita oglinda.... Si te trezesti in fata ei, cand e curata, stalucitoare si frumoasa. Apoi vine el ... Si o loveste. Se fisureaza putin, dar nu mult... Si tot asa... Cu fiecare lovitura, e tot mai avariata. Intr-un final, se sparge.

Oglinda din sufletul lui o voi sparge eu... Insa a mea .... Vai Doamne , a mea .... A mea a spart-o  de mult timp.
A cazut , si m-am trezit cu cioburi la picioare.... Dar in colturi... Inca mai era o urma din tot ce a fost vreodata.... Si nu mi-am pierdut speranta, cat timp inca mai era ceva pentru care sa lupt.

In ultimul an, zi de zi, mi-am reparat cate putin oglinda. Am lipit cate o bucatica de iubire si incredere, cu greu. Intre timp, o mai lovea, dar nu atat de rau incat sa se prabuseasca toata...

joi, 31 ianuarie 2013

Eu am cedat din prima, el nu.


Când am coborât din maşină în faţa mea se afla un restaurant grandios. Făcea partea dintr-un hotel înconjurat de lumini care mai de care mai orbitoare. Maşini de lux erau predate valeţilor, iar femei îmbrăcate în rochii extravagante ieşeau din ele. Aveau o privire pătrunzătoare, de parizience autentice, sigure şi pline de ele. Zâmbeau, dădeau mâna oricărui domn şi îşi scoteau din geantă slimurile. 







- Fumezi chéri? M-a întrebat EL.

- Uneori..

- Deci fumezi..ce păcat chéri, ce păcat. O fată ca tine, care deţine aşa o frumuseţe angelică n-ar trebui niciodată să aibe vicii.

- Ce înţelegi dragul meu prin vicii?

- Permanenţe, ceva de care nu poti scăpa, dependenţă. 




Era de modă veche şi Dumnezeule cât mă atrăgeau bărbaţii aceştia, care păreau nişte prinţi aduşi din Anglia.




- Poate vei vedea la noapte ce vicii am..




A dat din umeri, în semn de nepăsare şi m-am gândit că cine ştie, poate nu s-a prins.




Restaurantul era puţin prea pompos pentru mine. Mi-am dat seama de asta de cum am intrat. Am observat acolo oameni de "Viţă nobilă" cum obişnuieşte mama să le zică. Oameni care au ajuns acolo furând, care sunt într-o lume pe care dacă o părăsesc mâine, rămân singuri.






- De ce m-ai adus aici ? l-am întrebat foarte dezamăgită pentru că aş fi preferat să aleg eu locul. 

- Vei vedea..



A trecut pe lângă toate mesele acelea pline de oameni falşi, bârfitori şi zgârciţi. I-a salutat doar din cap, dându-mi seama atunci că îi ştie pe toţi, dar că nu obişnuieşte să iasă cu ei..sau poate cine stie, poate obişnuia şi nu ştiam eu.




Am urcat apoi scările hotelului, m-a dus într-o camera mare, frumoasă şi cu un balcon superb. Am ieşit repede fiind fascinantă de frumuseţea nopţii şi am tras aer în piept. Simţeam fiecare stea cum emana căldură spre mine, vedeam regina nopţii sus, veghând balconul nostru. A venit lângă mine, m-a luat de mână şi am stat aşa amândoi tăcuţi, privind cerul, privind spre vise, spre viitor.



- Ştii chéri..te-am adus aici pentru că ştiam că tu nu eşti ca cei de jos. Nu am mai adus pe nimeni aici. Vroiam dacă se poate să îţi mărturisesc că încep să te..

- Nu nu. Te rog. Nu spune. Nu spune. Nu vreau să aud. Mi-e frică de acele cuvinte..

- Încep să te plac cu adevărat chéri. Să te plac, nu să te iubesc. Iubirea ţi-am spus că o vom descoperi pe parcurs.



M-am simţit ca o proastă, nebună şi descreierată. 




- Îmi pare rău..n-am ştiut.

- Ştiu chéri, nu-i nimic. Când îţi voi rosti cuvintele acelea, să fii sigură că voi dispune de nişte sentimente mari.




Am luat după cina, acolo la o măsuţă, cu muzică pe fundal. A vorbit în lung şi în lat, a recitat, a povestit. Eu tăceam, înghiţeam şi îl ascultam fascinată. După cină, ne-am pus în pat. Am început să ne sărutăm şi am vrut să merg mai departe, am început să îi deschei nasturii, iar el s-a ridicat brusc. S-a rezemat de pat, şi-a dres vocea, avea privirea în jos şi mi-a spus pe un ton calm:




- Eu nu pot să fac asta aici şi acum. Eşti specială. Nu te dărui fiecărui tip cu care ieşi câteva săptămâni. Poate a stat cu tine pentru că a vrut să îşi atingă scopul, să te şlefuiască. Dar eşti un diamant mult prea valoros să te oferi oricui crezi că vrea să te cumpere. Eşti mult prea preţioasă să fii atinsă de toţi. Eu nu cedez aşa uşor, din prima. Nu cu tine. Cu tine e altceva. Nici n-ai idee ce fată eşti şi cât de puţine mai sunt aşa cum eşti tu, specială. Păstrează ceea ce ai chéri, căci e scump. Unii ar da averi să aibe frumuseţea şi caracterul tău şi nu le obţin niciodată. Nu deveni o piatră ieftină, păstrează-te scumpă şi vor veni la tine numai cei ce-ţi ştiu preţul. Am minţit adineauri pe terasă. Întradevăr, vroiam să-ţi spun ceea ce simt de când ne vedem, ceea ce am simţit de când te-am văzut. Te iubesc. Şi nu ştiu dacă şi tu mă iubeşti, nu cred, eşti prea mică. Dar eu chiar te iubesc. Nu e nevoie să-mi răspunzi, nu ţin neeapărat. Ţi-am spus doar ce am simţit şi crede-mă, totul e de aici (îmi ia mâna şi o pune pe pieptul lui, în dreptul inimii) din inimă. Totul. Iar dragoste vom face atunci când vom simţi, când vom fi pregătiţi, când va veni timpul.




Plângeam şi nu ştiu dacă plângeam de fericire sau de tristeţe. Era o amestecătură, un amalgâm de sentimente care se luptau în mine. Îmi spusese ceva ce nu auzisem niciodată, dar speram să îmi spună cineva într-o zi. Îmi spusese că mă iubeşte, iar pe mine, dintre toţi bărbaţii, nu mă iubeşte decât tata. M-am ridicat, m-am pus în faţa lui. Nu-mi mai păsa cum arătam, ştiam doar că tremur toată laolaltă cu inima. I-am luat mâna, am pus-o în dreptul inimii mele, m-am şters la ochi şi i-am spus:






- Vezi cum tremură? O simţi? Te iubeşte. Şi dacă ea te iubeşte, te iubesc şi eu.









"Oriunde te-ai afla, acolo sunt şi eu."