miercuri, 19 noiembrie 2014

Syndrom

Odată ce se înnoptează, întunericul îi pulsează prin gânduri. Îi izbeşte amintirile precum talazurile unui ocean. Printre oasele iernii, ea tremură fără încetare. Mâinile ei se întind printre cearşafuri, încleştându-se, căutând febril. Se agaţă de nălucile din visele ei ca de o ancoră în căderea spre adâncuri.
  
 În miez de noapte reuşeşte să se trezească. Respiră întretăiat, cu teama vicioasă a unui om abia scăpat din umbrele luptei. Îşi şterge fruntea de sudoare şi iese pe balcon. Trupul ei cuprins de febră nici măcar nu mai simte frigul iernii. Cu ochii palizi şi vederea înceţoşată, îşi aprinde o ţigară. Tutunul a avut întotdeauna gustul buzelor lui.
  
 Coşmarul nu înseamnă nimic. E doar o prelungire a realităţii.
   
 Ştia, ştia că dacă ar fi întâmpinat-o în braţele sale, ea s-ar fi strecurat bucuroasă înapoi, ca după o îndelungată călătorie. Ca şi când anii nu ar fi trecut. Încercă să-şi amintească de el, de goana lor nebună prin ploaie, de fragilitatea mâinilor, conturul ochilor săi. Nu reuşi decât să cheme înapoi negura coşmarului. Se cufundă în sentimentul golului, al pierderii, al neliniştii. Strivi în mâinile sale ţigara doar ca să-şi înfrângă ţipătul ce ameninţa s-o doboare.

 De ce ai dat bătăile noastre de inimă uitării?


 Se întrebă dacă-şi va mai aparţine vreodată ei însăşi, sau dacă mereu va mai găsi rămăşiţe de-ale lui prin curgerea venelor. Pustiul ce îi desparte e de nestrămutat. Singura care mai aşteaptă pe marginea stâncii e ea.  

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Relatiile de astazi

Am incercat sa elucidez problema si am ajuns la o singura concluzie:

 In ziua de astazi multi confunda o relatie normala cu copilarii. A suna ca dispereata de zece ori pe zi, a da mesaje de dimineata pana seara, a renunta la lucrurile care iti plac pentru el, a-l vedea si a te focusa pe asta in fiecare zi, asta nu e relatie, asta e obsesie sau dependenta.

O relatie e mult mai complexa decat ne-o putem imagina. E vorba de respect, de libertatea pe care i-o dai celuilalt, la planuri impreuna si iesiri separate pentru deconectare, de lucruri naturale care vin de la sine, de gesturi dragute care sunt apreciate, nu de obligatii si de rutina care apare fara sa-ti doresti.  

 Vei simti ca ai relatie cu trecerea timpului.

 Cand iti vei da seama ca au trecut 2, 3 ani langa o persoana si inca iti face placere sa o vezi, sa-i vorbesti si inca zambesti, fara sa realizezi cand a trecut tot acest timp, cand relatia nu e o povara si e un moment de relaxare, cand nu e dependenta si e dorinta, atunci iti vei da seama ca ai o relatie.

Asta este societatea de astazi.
Amorurile sub clar de luna inca exista si am putea lua toate gesturile din filmele romantice sa le introducem in viata noastra, ne-am bucura maxim, dar nu va mai fi un mod de viata ci doar un moment de recreere deplina si abia atunci le vom aprecia cu adevarat.

Munceste cat poti de mult si distreaza-te cat poti de mult, dar fa-le bine pe amandoua, doar atunci simti cu adevarat ca traiesti.
Cand esti sanatos, ai mai mult chef de munca, cand ai mai mult chef de munca, ai mai multi bani, cand ai mai multi bani, ai mai multa incredere in tine, cand ai mai multa incredere in tine, te poti distra mai bine si poti fi atat de fericit pe cat vrei sa fii.

Viata nu are limite.
 Iar cel cu un mental indreptat spre echilibrat, intotdeauna le va avea pe toate.

Uneori e nevoie de exercitiu pentru a intelege si a pune in aplicare, uneori e nevoie doar de a te informa.

miercuri, 25 decembrie 2013

Un alt an.

De multe ori imi spun: Gata! De maine imi va pasa mai putin! Pentru ca dezamagirea pe care ti-o creaza oamenii la care tii cel mai mult, uneori e mai mare decat un rau fizic.

Dar de fiecare data apare o persoana care iti apreciaza prietenia si care te vrea alaturi, iar oamenii care te vor ca prieten atunci cand prefera sa te cunoasca ei in loc sa asculte parerile celorlalti, sunt din ce in ce mai putini, iar acestia sunt cu adevarat oameni pe care ti i-ai dori sa-i ai in jur de-a lungul vietii.

Inchei acest an cu o multumire deplina, cu un gram de maturitate si experienta in plus, cu oameni ale caror caractere m-au influientat in bine sau rau, dar in final doar spre binele meu.

Am invatat ce inseamna bunatatea pe care n-am mai vazut-o pana acum, o iubire neconditionata indiferent de imprejurari.

Am vazut oameni care au aparut, m-au invatat lucruri si au disparut ca si cand n-ar fi fost niciodata acolo.
Am cunoscut oameni pe care i-am simpatizat pentru calitatile lor si pentru cea mai mare calitate, aceea de a fi om.
Am reusit sa-mi respec promisiunile si sa-mi uimesc in mod placut vechii prieteni.
Am reusit sa tin cont si de dorintele celor apropiati mie si sa le fiu mai mult alaturi.
Am facut greseli. Pe unele le-am reparat, altele le-am realizat prea tarziu si inca ma chinui sa le repar.

Am castigat si am pierdut oameni.
M-am distrat mult, am muncit putin, am invatat mai multe despre oameni si mi-am conturat scopurile.
Am invatat mai multe despre mine si am invatat ce inseamna atasamentul si iubirea. Ca exista o mare diferenta intre ele si ca singuratatea uneori e benefica.

Am constientizat ca pot obtine tot ceea ce-mi doresc atata timp cat imi doresc cu adevarat. Si ca uneori poti pierde un tren care nu va mai trece prin aceeasi gara niciodata sau peste un timp destul de lung.

Am invatat ca trebuie sa actionez la instinct pentru ca nu tradeaza niciodata si am invatat sa-mi stapanesc emotiile indiferent cat de puternice ar fi. Am reusit sa-mi aduc increderea in mine la cote maxime si rar sa ma debusoleze ceva.

Am invatat sa acord incredere oamenilor pe care ii cunosc, sa-mi doresc sa-i cunosc cu adevarat si sa renunt la ei cand nu mai corespund cu directia in care ma indrept.


Am primit la fel de multe lucruri pe cat am daruit si la fel de multa prietenie pe cat am daruit.

Invatam in fiecare moment, ne slefuim in fiecare minut si ne conturam vise la care nu renuntam pana cand ele nu devin realitate. 

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Jur ca v-am iubit !!

Ma joc constant cu focul asteptand ziua in care imi voi arde mainile albe.
Le zambesc frumos, inducandu-i in eroare, facandu-i sa se simta speciali si venerati, fara sa stie ca ei sunt doar niste marionete, iar eu papusarul care trage sforile.
Le permit sa fie in viata mea pana ma plictisesc sau ... Locul le este luat de un altul care crede ca este universul meu fara a stii ca il privesc strict ca pe un obiect.

Ii folosesc dupa bunul meu plac, depinzand de interesul care il exercita asupra mea, iar apoi ma debarasez de ei ca de un pachet gol de tigari.

Sunt o femeie normala, care traieste special si care a ales sa vada sexul opus precum ne vad ei ... Si cred ca asta imi confera un anumit farmec si inaintate in fata lor.

Am sentimente , cum sa nu am ? Nu sunt robot ... Dimpotriva... Insa nevoile mele variaza fata de nevoile femeilor obisnuite. Eu caut senzatii tari. Eu caut avalanse de sentimente, un lifestyle exclusiv si amintiri de nepretuit.
Nu stiu daca imi va parea vreodata rau pentru cum am ales sa traiesc. Nu stiu daca voi intalni iubirea eterna, daca voi avea copii sau ma voi casatori.

Si tocmai de aceea am decis din nou sa fac curatenie in camerele sufletului meu.
Sunt cam aglomerate , stii tu? In fiecare salasluieste un barbat, dar fara un rost anume. Le-am pus un pahar de vin si i-am convocat la sedinta. Le-am explicat situatia si ca in felul in care au decurs lucrurile, ei nu imi mai sunt de nici un folos si doar ma aglomereaza degeaba asa ca ... Pana maine sa fie plecati cu bagaje cu tot.
Nu ... Nu vreau sa ma trezesc cu vreunul batandu-mi la usa si cerandu-si sufletul inapoi sau inapoindu-l pe al meu.

Scapam de toti ticalosii, pentru a face loc altora noi.
Nu imi place sa ma plictisesc, imi pare rau.

miercuri, 4 decembrie 2013

NU.

Ok. Sunt o snoabă.
Imi plac lucrurile frumoase şi strălucitoare.
Mă uit după maşini.
Visez excursii.
Caut un lifestyle exclusiv.
Vreau şampanie.
Bijuterii.

Şi ce? Care este problema? Fiecare trăieşte dupa cum alege.

Preferinţele mele nu trebuie sa fie si ale tale. La fel alegerile mele, ţelurile si ambiţiile mele. Fiecare trăieşte cum vrea. Nu putem fi mereu de acord.


Eu am ales sa trăiesc altfel si sa mă ia dracu daca aş schimba ceva la cum sunt lucrurile acum!

miercuri, 13 noiembrie 2013

Candva...vei fi mandru de mine!



    ....imi spuneai asta aproape in fiecare seara. Imi spuneai ca vezi cum ma schimb in fiecare zi tot mai mult...  Nici tu nu stiai daca in bine sau in rau, dar stiai ca asta, candva, ma va face mai puternica si fericita.
           
            Facem greseli. Facem multe greseli de-a lungul unei vieti din care uneori invatam si in urma carora ne bucuram ca au avut cea mai frumoasa poveste.
           Pentru ca era pe perioada cand inca mai credeam in sentimente si priviri...si ti-am purtat un respect pe care nici eu nu l-am inteles. Mai tarziu insa mi-am dat seama ca respectandu-te pe tine, de fapt ma respectam pe mine.
Si incet incet mi-ai conturat principii, dar mi-ai conturat principii pe care tu nu le ai si  nu le-ai avut niciodata. 

Ciuadat nu? Sa iau de la tine exact inversul tau...

              Si mi-a scazut increderea in oameni. Si zambesc mai mult. Cu mai putine vise si mai multa realitate. Si aleg oameni...
             Acum aleg oamenii dupa ceea ce sunt, nu dupa ceea ce ma fac sa simt. Si am devenit rationala, mult prea rationala uneori si am din ce in ce mai multa incredere atunci cand devine din ce in ce mai greu.
             Si am invatat multe cu tine alaturi si jumatate din ce sunt acum e datorita tie. Atat de putin timp si atat de multe schimbari? Aveam nevoie, aveam nevoie de tine pentru asta.

           

           
             Si m-ai invatat ca iubirea eterna nu exista si ca barbatii inseala chiar daca au cea mai frumoasa femeie alaturi.
           Ca nu am voie sa-mi cer scuze si nici iertare in fata unui barbat.
           Ca apelativele de tandrete sunt inutile si ca numele fiecarei persoane este cel mai frumos cuvant pe care il poti spune atunci cand iubesti.
           Ca oamenii vin din senin si pleaca brusc si ca trebuie sa traiesti momentele in prezent si sa iei ce-i mai bun de la fiecare.

        

Finally sad stories always have the best content!
        
               Uneori ma intreb daca a meritat, dar nimic nu e intamplator.
  
             Si totusi ultima intrebare e seaca la fel ca finalul. 
Eu am invatat atatea...Tu ce ai invatat?

duminică, 27 octombrie 2013

Save your breath and softly say goodbye

Era obişnuită să fie dorită pentru frumuseţea ei. În tainele inimii sale nu mai simţea nimic - nici dispreţ, nici umilinţă. Sub vălul pulberii de gheaţă era de neclintit. Împiedica orice emoţie să i se strecoare în trup şi s-o lase vulnerabilă. Apărarea sa o constituia raţiunea, nu inima.
 Nu a mai rămas nimic bun înăuntrul ei, spuneau unii. E incapabilă să iubească pe altcineva în afară de ea însăşi. Şi nimeni nu o va schimba.
-          Uită-te în ochii mei.
  Privirea ei neajutorată îi deveni captivă, dar continuă să ţină bărbia sus, aşa cum făcuse întotdeauna. Iubirea lui era un război tulburător. Când îl vedea, simţea că avea un motiv pentru a-i păsa. Voia să se lase purtată în braţele acelui sentiment căruia nu-i mai putea rezista. Se pierdea pe sine pierzându-l pe el. Însă niciodată nu voise să recunoască asta. Acum era prea târziu ca să schimbe ceva.
-          Trebuia să-mi imaginez că s-a terminat, au fost cuvintele lui.
 Vreme de o secundă infinită, nu mai auzi nimic, nici măcar pe ea însăşi. Întunericul se adâncise şi înăuntrul ei era pustiu.