vineri, 28 decembrie 2012

Punct si de la capat



E atat de greu de acceptat amprenta pe care a pus-o asupra ta o relatie pe care ti-ai dorit-o si n-a mers. 
E ciudat sa iti vezi greselile din trecut si sa iti dai seama ca acum sau niciodata trebuie sa faci o schimbare, pentru ca timpul nu mai are rabdare, oamenii nu mai au rabdare..
E ciudat sa-i asculti pe cei din jurul tau si sa afli atatea lucruri noi care tie poate nici macar ca ti-au trecut vreodata prin minte, pentru ca nu le gaseai locul, dar acum ti se par atat de clare.
Si incerci sa iesi din obisnuinta de a face lucruri minore si inutile si incepi sa realizezi ca ai o varsta, o varsta care necesita o altfel de conversatie, o altfel de intelegere.
Si vorbesti in contradictoriu cu oameni pe care nu-i cunosti, doar pentru ca punctele de vedere sunt diferite si cu cat timpul trece, parerile se accepta mai greu.
E un semnal de alarma pentru mine, e un mare semn de intrebare, sunt multe lucruri de pus pe hartie cu semnul exclamarii si subliniate de care trebuie sa tin cont.
Oamenii care nu se streseaza sunt acei oameni care se inteleg.

Si acum, cand toate lucrurile s-au linistit si toate conturile s-au inchis e timpul sa ma linistesc si eu. Sa nu mai fac aceleasi greseli de orice natura ar fi, sa invat din vorbe si nu neaparat din experienta, sa invat de la oamenii care se agita in jurul meu pentru ca, cu siguranta au un motiv pentru care o fac.
Sa nu ma mai dau cu capul de 2 ori de acelasi prag sau de unul similar. Nu avem timp sa gresim de atatea ori, timpul nu ne asteapta.
A trecut un an si jumatate. Ce am invatat, ce mi-a placut, ce voi mai face, ce nu voi mai face?
Trebuie sa invat ce inseamna mandrie si orgoliu, trebuie sa invat sa fiu sincera indiferent ca celalalt e de aceeasi parere sau nu. Trebuie sa invat sa-mi impun limite de mandire feminina, pentru  ca unele lucruri, oricat as crede sau mi-as dori sa merite, nu vor merita niciodata. Si atunci trebuie sa stiu unde sa pun punct si unde sa o iau de la capat, in alt loc.

Nu mai e greu, e doar greu sa invat acum niste lucruri despre care aveam o alta parere si s-a dovedit a fi gresita. Restul...doar viata! Mintea ocupata te scapa de astfel de stari, momente, sentimente.

miercuri, 19 decembrie 2012

Paris...




        Am ajuns din Paris mai incantata ca niciodata de un oras... Si totusi n-am povestit cele 5 zile petrecute acolo…
             Am ajuns in aeroport, am luat autobuzul spre centrul orasului unde urma sa ma astepte prietena mea Gabriella. Am ajuns dar inca nu sosise. Tigari nu-mi luasem cu speranta de a ma lasa de fumat… O sun si imi spune ca nu se astepta sa ajung atat de repede si ca intarzie putin. Stand si inchizandu-mi nasturii la sacou pentru ca temperatura era cu 10 grade mai scazuta decat in tara, observ langa mine 4 tineri romani, o fata si 3 baieti, unul dintre ei fumand. Ma priveau de ceva timp si cand am indraznit sa cer o tigara, erau foarte bucurosi sa auda ca sunt romanca. Am zambit usor si mi-am aprins tigara, doi dintre ei erau chiar simpatici.
              Intr-un final a aparut G. si am plecat. Prima zi am vizitat cu ea catedrala Sacre Coeure si Monmartre, un cartier plin cu pictori. Au un talent de invidiat la pictura si sculptura. Am admirat si am cumparat suveniruri intreaga zi. Tot in aceeasi zi am invatat si harta metroului pentru ca incepand cu a doua zi ar fi trebuit sa ma plimb singura, G lucrand.
               Nu mentionez ordinea exacta a ceea ce am vizitat, dar apreciez faptul ca am vizitat aproape tot ce era de vizitat. De la plimbarea cu vaporasul pe Sena pana la urcarea in toate turnurile si bisericile posibile pana la vizitarea tuturor gradinilor si monumentelor importante. Din a doua zi am plecat singura prin oras, m-am descurcat bine pentru ca sunt foarte organizati si au mii de indicatoare cu care clar nu te ratacesti.


                     Mi-au atras atentia francezii, mai bine spus barbatii francezi. Sunt inalti, atletici si au niste ochi superbi. Rar am vazut un barbat cu ochii caprui. Majoritatea ii au verzi sau albastri. Ramaneam admirandu-i uneori. Pot spune ca le place enorm sa flirtreze, fie prin privire, gesturi sau chiar vorbe.
Imi amintesc secvente care m-au amuzat. Eram pe peron, asteptam metroul si doi tipi intre 25-30 de ani imbracti la costum ma priveau insistent si m-au privit pana cand au trebuit sa coboare din metrou. Erau simpatici si aratau bine…
                    Avand in vedere ca au o nationalitate foarte bogata tinerii erau asa si asa. Unii mai aranjati la camasa, altii mai copilarosi si sport. Unii aveau niste gusturi oribile in privinta frezei si a modului de a se imbraca, pe altii ii priveai cu admiratie.
                  Stateam mereu cu harta de metrou in mana pentru ca imi placea sa stiu exact si sa nu fac o mie de drumuri. Atunci observam ca ma privesc zambind si stiau clar ca sunt turista.
                   Tot in metrou un tip ma privea insistent de cand am urcat si fiind foarte aglomerat iar in Franta nu se spune pe ce parte este peronul la fiecare statie, m-am indreptat spre usa gresita, iar tipul, vazand asta, pentru ca, presupun ca nu ma scapase nici o secunda din privire, imi face semn ca e in directia opusa. Am  zambit si i-am zis scurt “Merci beaucoup”, apoi am coborat.
                  Era amuzant. Privirile le simteam mereu indreptate asupra mea atat de barbati cat si de femei, desi sunt foarte relaxati si nu-I intereseaza ce faci si cum te comporti. Poti face orice, nimeni nu se va opri sa se uite la tine pentru a se mira, uneopri trec pe langa tine ca si cum nu ai exista. Asta mi-a placut. In comparatie cu noi, sunt ok. La noi se opresc la cea mai mica chestie care li se pare iesita din comun.
Sunt relaxati, sunt calmi, circula foarte mult cu metroul, de la cei mai putin instarirti pana la cei mai intariti, nu sunt atat de stresati de moda, haine sau opinia celor din jur. Au gust in privinta a tot, au silueta, manaca sanatos.
                 Ca parti negative, nu am avut timp sa urmaresc, in schimb negrii se baga cu tine in seama pe strada fara sa le spui nimic si sunt putin cam insistenti. M-a abordat unul in limba franceaza. I-am spus ca nu vorbesc franceza si am plecat. N-a insistat, m-a lasat in pace. Vezi si oameni ametiti pe la metrou, sau ciudati dar nu atat de desi. Cersetori romani am intalnit, cam trist dar exista si cam atat…nu mi le amintesc pe toate.
                  Imi place ca au foarte multe parcuri si gradini unde sunt foarte multi oameni care se relaxeaza in fata unei fantani arteziene sau pe iarba. Imi place ca oamenii acolo au timp de ei, sa citeasca sa se relaxeze, sa stea in natura si nu doar in weekend. Imi place ca exista persoane care canta la chitara, vioara, trompeta, pe strada sau la metrou si chiar suna bine..
                     Imi place ca sunt organizati si pastreaza foarte bine obiectivele turistice. Sunt educati pentru ca li s-a impus si s-au obisnuit sa respecte legea si sa fie civilizati. Lumea e putin grabita, dar depinde doar de ceea ce au de facut. Orasul e curat si frumos, mentalitatea e alta, ceea ce m-a facut sa zic…”nu m-as mai fi intors…”


                  Ceva dragut ce mi s-a intamplat a fost cand am baut o stica de vin rosu cu G. pe malul Senei. Am luat pahare cu picior ca evenimenul sa fie ca la carte: romantic si plin de pasiune. G a venit cu un amic mexican, iar dupa ce am desfacut sticla de vin si am inceput sa zambim, ma uit in stanga langa mine si vad o tigara frumos asezata. La cativa pasi de noi statea un tip pe malul Senei cu o apa plata si un joint. Hmmm am luat tigara uitandu-ma la el, i-am zambit si i-am cerut un foc.
                       Din trei ne-am transformat in patru si a iesit o seara memorabilia. Am fumat un joint cu Philip (tipul francez despre care vorbeam), am baut vin pe saturate si am admirat peisajul. Vaporasele pline de lumini care treceau pe Sena erau de-a dreptul minunate, iar vantul si apa nelinistita a creat cu adevarat un décor fascinant.


                       M-am intors cu o imagine noua, plina de optimism, (acest sentiment ti-l ofereau francezii) si cu gandul ca sigur voi mai ajunge pe acolo. Nu m-am sarutat si nu am facut sex cu nimeni pentru ca am avut multe alte lucruri mai importante de facut, dar pot spune ca m-am distrat de minune.
                      M-am intors in Bucuresti, in poluare, praf si sunete enervante. 

.


         

Astazi mi-e dor...



Uneori dorul te invaluie tot corpul si e o imgine a ceea ce ai vrea sa se intample...

Mi-e dor sa ma tii strans in brate, sa ma saruti cu pasiunea pe care doar tu o ai, sa ma privesti ca si cum ti-ai vedea viitorul in ochii mei, sa-ti pui capul pe umarul meu si sa te mangai pe par, sa-ti spun ca nu voi pleca niciodata de langa tine...

Vom trece peste toate impreuna...asa am spus mereu....

Astazi mi-e atat de dor incat mi-e greu...