De multe ori cad pe ganduri.. Inca nu stiu daca e de vina iarna care vine, raceala de care nu mai scap, sau nelamuririle care ma macina incet pe dinauntru....
Sunt din nou la rescurce de drumuri, situata intre doua, trei carari si nestiind pe care sa o apuc.
Ca orice femeie, este normal ca ma astept ca in timp, sa apara un anumit progres..
My soft side :"Dar nu asta ai asteptat de la toti si tot tu ramaneai dezamagita? Poate astepti prea mult Honey..."
My selfish side : "Dar oare a meritat vreunu? Nervii, stresul, noptile nedormite? Zilele interminabile care ti le-ai petrecut langa telefon asteptand un telefon? Poate Honey, niciunul nu a meritat cu adevarat si TU meriti mai mult!"
Sunt obosita sa ma chinui si sa incerc sa ma mentin de relatia asta, dar intr-un fel mult prea indragostita sa renunt.
Recunosc, cel mai usor ar fi sa ma dau batuta. Sa stau linistita ...Sa imi gasesc pe cineva aici. Sa o iau de la 0 cu totul......
Dar cum sa renunti, cand simti ca ai pentru ce sa lupti?
Intrebarea grea acum urmeaza: Dar oare am pentru ce lupta? Sau e doar o idee care isi face loc singura in mintea mea....
De curand, "dragostea" a fost considerata boala pshica. Sunt perfect de acord cu aceasta afirmatie. Este un drog. Daca nu il iei constant, tremuri, te enervezi, si esti in stare de orice.
E nevoia aceea nebuna. De multe ori simti ca nu poti respira... Si cand il ai langa tine, esti sus pe cele mai inalte cai, dar in situatia urmatoare, poti sa fi in cadere libera.
Pana si cea mai rationala persoana se poate transforma in cea mai tampita, senila si obsedata.
Timpul le vindeca pe toate. Timpul te ajuta sa uiti, sa iti revi, si poate in cel mai fericit caz sa salvezi ceva ce simti ca este pe punctul de a se pierde....
Dar iubitul, timpul, nu iti poate inapoia clipele care le-ai pierdut si ratat din prostie.....
