Nimic. prea multe ganduri, prea putine solutii. nu cred ca voi putea vreodata sa fiu intelesa pe deplin de cineva. singurul lucru care ma linisteste este ca stiu, ca acolo, exista un om care ma cunoaste. care vede dincolo de aparente si a reusit, incet, sa imi patrunda in suflet si sa il citeasca si pe el. care stie ca pana la urma, sunt si eu om. simt. nu sunt de piatra cum cred unii, sau doar pentru mine. am ajuns sa am fatada asta, din cauza lumii. am suferit, mult. contrar aparentelor, nu am avut o viata perfecta. din punct de vedere material, nu mi-a lipsit nimic. sufleteste, este o gaura. mare. mereu am incercat sa fac bine. sa ii ajut pe toti din jurul meu. sa fac pe plac oricui. de multe ori eram sfasiita psihic daca stiam ca ii fac cuiva rau. poate si mai rau decat omul in pricina. pana la urma, am sfarsit singura, dezamagita de toti. imi este greu sa am incredere in cineva, sa imi pun sufletul pe tava in fata lor. am incercat. sa fiu insensibila. sa nu mai imi pese. sa nu mai arat, sa ma gandesc doar la mine. a devenit un stil de viata. dar cateodata....desi rar ma trezesc plangand. de ce? nu stiu. pentru cine? habar nu am. si chiar ma afecteaza. ma afecteaza toate. pana si cea mai mica remarca negativa, schimba ceva in interiorul meu.
sunt sensibila. plang la filme de dragoste. imi dau lacrimile din orice motiv, desi incerc sa le ascund. ma doare cand vad ca cineva apropiat se cearta. desi nu ma inteleg bine cu frate`miu si nu imi place sa fiu in preajma lui, daca cineva ii spune ceva, sau il supara, sunt in stare sa il omor. iubesc animalele. toate. pana si o broasca as imbratisa`o si as pupa`o. nu imi place sa refuz. desi poate e ceva ce nu imi face deloc placere, incerc sa nu refuz oamenii. sa nu ii supar... ma doare cand trebuie sa parasesc pe cineva, mai rau decat cand sunt parasita. imi e greu. si sincer, imi este frica. am atata iubire de oferit, dar imi este frica. sa nu fiu din nou dezamagita.
Acum? tot ce vreau, este sa nu mai aud tipete si zbiarate in jurul meu, sa imi pot pastra calmul si sa ma plimb cu el de mana noaptea prin parc. nu mai vreau drama.
sunt sensibila. plang la filme de dragoste. imi dau lacrimile din orice motiv, desi incerc sa le ascund. ma doare cand vad ca cineva apropiat se cearta. desi nu ma inteleg bine cu frate`miu si nu imi place sa fiu in preajma lui, daca cineva ii spune ceva, sau il supara, sunt in stare sa il omor. iubesc animalele. toate. pana si o broasca as imbratisa`o si as pupa`o. nu imi place sa refuz. desi poate e ceva ce nu imi face deloc placere, incerc sa nu refuz oamenii. sa nu ii supar... ma doare cand trebuie sa parasesc pe cineva, mai rau decat cand sunt parasita. imi e greu. si sincer, imi este frica. am atata iubire de oferit, dar imi este frica. sa nu fiu din nou dezamagita.
Acum? tot ce vreau, este sa nu mai aud tipete si zbiarate in jurul meu, sa imi pot pastra calmul si sa ma plimb cu el de mana noaptea prin parc. nu mai vreau drama.
vezi jumatatea plina... nu esti parasita, ti se da sansa sa gasesti adevarata pereche :P
RăspundețiȘtergere