Nu-mi pasa ca nu ma mai cauti sau ca nu raspunzi la mesaje. Nu-mi pasa ca flirtam prin cubluri si nici ca e posibil sa nu ne mai vedem niciodata.
Nu-mi pasa ca nu ma tii de mana pe strada, dar ca ma tii strans in brate ca si cum maine ar fi sfarsitul lumii.
Nu-mi pasa ca nu avem poze impreuna si ca nu stii sa-mi spui ca-s draguta. Nu-mi pasa ca ne sarutam umed si apoi saruti alte buze.
Nu-mi pasa ce se va intampla mai departe. Nu-mi pasa de ziua de maine.
A fost o vreme cand mi-a pasat. Mi-a pasat de toate si chiar mai mult. A fost o vreme cand nepasarea nepasatorului ma taia in carne vie.
A fost o vreme cand inima mea a fost mai grea decat mine si nu am crezut ca pot s-o mai car mult timp. Apoi a trecut timpul...
Dar nu sunt ipocrita. Am o slabiciune. Imi pasa de promisiuni - alea necerute, spuse cald si sincer. Ce om mare trebuie sa fii sa-ti tii o promisiune, nu-i asa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.