miercuri, 19 decembrie 2012

Ce-ar fi sa te linistesti putin?



Sunt o idealista in amor. Inca mai cred ca sunt cupluri ce raman impreuna o viata si ca nu trebuie sa te opresti din cautat pana cand fluturii iti scapa din stomac si-ti zboara razlet prin vene.

Nu prea cred in compromisuri sentimentale - parca, daca, nu stiu, vedem, vorbim. Cred, poate intr-un mod pueril, ca totul incepe daca simti. Daca exista chimie, atractie, dorinta, dragalasenie, chicoteli, ce vrei tu.

Nu simti, la revedere. Nu mai cauta ce nu e acolo si mergi mai departe. Orice fel de inceput intre doi oameni care se plac trebuie sa fie simplu - nu e simplu, inseamna ca nu se plac indeajuns de tare.

Prea multi dintre noi lupta pentru o cauza imposibila si la final se trezesc dezamagiti, obositi si singuri. Intotdeauna binele va veni din povestile neprevazute si neplanuite.

Cu cat stai mai mult si-ti doresti sa te indragostesti, cu atat n-ai sa ai parte de asta. Lasa timpul sa curga peste tine si nu mai analiza fiecare moment in parte si ai sa vezi ca atunci cand te astepti mai putin se va intampla...te vei indragosti - de persoana complet gresita - glumesc.

Traim intr-un prezent confuz: ba fugim de etichete, ba vrem relatii, ba ne panicam cand relatiile sunt pe cale sa se intample. 

Am sentimentul ca nu ne mai putem bucura de timpul petrecut cu cineva de teama ca toate actiunile noastre sa fie interpretabile apoi - daca de fapt a inteles ca eu vreau mai mult, daca ma considera nu stiu cum, daca, daca, daca, daca...

Eu am experienta in a forta lucrurile si a sapa acolo unde nu e cazul. Nu a iesit niciodata nimic bun din asta.

E mult mai frumos sentimentul cand asteptarile iti sunt intrecute. N-ai sa mori singur/a, daca de asta ti-e frica.

Ia hai, gata cu scenariile de mana a doua, iluziile subrede si planurile nefondate.

Daca va fi sa fie, va fi. Pana atunci...keep moving.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.