Incerc sa scriu despre indragosteala. Despre o perioada care stiu sigur ca-i frumoasa, dar despre care nu-mi aduc aminte foarte multe.
Ce facem in 2012-2013, ne mai indragostim? Ne mai lasam cuceriti? Ne mai gandim la romantism sau ni se pare lame?
Tare mi-e ca fluturasii din stomac o sa-si inghita propria saliva si o sa moara in spasme daca dupa a treia intalnire nu ti-o tragi cu tipul dragut ce te-a invitat de doua ori la bere si alaturi de care ai petrecut cateva ore interesante.
Mai asteptam cuminti sa fim sunati, sau facem primul pas imediat ce am inchis usa apartamentului?
Ne mai impiedicam pe strada si multumim politicos unui trecator ce s-a izbit cu brutalitate in noi fara sa-si ceara scuze?
Mai facem toate prostiile de oameni indragostiti sau ne indragostim programat, cateva zile, si apoi, restul, ne preocupam facandu-ne planuri despre unde o sa ne petrecem vacanta peste doua luni si unde o sa ne dam viitorul copil la scoala?
Mai vrem sa ne indragostim cand bagajele trecutului atarna atat de greu in spate? N-o fi mai simplu sa ne intoarcem de unde-am plecat si sa incercam sa punem copci sentimentelor atrofiate decat sa creem altele noi?
E mai usor sa renuntam la mijlocul unei indragosteli decat sa mergem pana la capat sa vedem ce se intampla. Cine-si mai doreste noi probleme cand cele din trecut deja ocupa jumatate din spatiul alocat noilor aventuri?
Ne place jocul atata timp cat nu ne ardem.
Credem ca daca ne-am fript deja de vreo doua ori o sa ne transformam in niste tristi masochisti atotstiutori intr-ale amorului?
Asta am ajuns? Niste lasi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.