Ne lipseste curajul. V-ati gandit vreodata la asta?
Nu avem curaj sa fim sinceri - gasim scuze, impachetam vorbe aburinde, ne eschivam si in cele din urma o lasam balta.
Stam in relatii subrede, pentru ca nu avem curaj sa fim singuri.
Lasam oameni sa creada ca mai simtim ceva pentru ei, pentru ca nu avem curaj sa le spunem ca nu-i mai iubim (sau doar pentru ca suntem meschini si egoisti si ne mai lasam o portita).
Renuntam la anumite persoane, pentru ca nu avem curaj sa ne implicam intr-o relatie, de orice natura, cu ei.
Lasam capul in jos la joburi de cacat, pentru ca nu avem curaj sa o luam de la capat.
Pierdem vise, pentru ca nu avem curaj sa le indeplinim.
Ne lipseste curajul de a vorbi, de a comunica, de a ne depasi limitele, de a fi iar vulnerabili sau de a ne comporta natural.
M-am saturat de masti si ipocriti. Oameni care se cred integri, dar stau cu oameni falsi. De cei care nu inteleg, care se complac si care si-o ard toata ziua uitandu-se pe pereti.
Mi-e sila de nerecunoscatori si de cei care cred ca totul li se cuvine, doar pentru ca.
De oameni slabi care-si schimba atitudinea in fata altor oameni, doar ca sa le fie pe plac. De cei pentru care doar aparentele conteaza.
Nu mai vreau orgoliosi absurzi si indivizi lipsiti de compasiune. Mi-a ajuns de prefacuti si ingrati si dobitoci.
Constientizeaza cineva ca schimbarea e in noi?
Nu avem curaj nici sa zambim mai des, sa fim mai calzi si mai draguti.
Nu avem curaj sa fim curajosi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.