Am momente cand sunt fericita de la nimic - ca e soare caldut afara si beau o cafea cu lapte. Tin mult la cativa oameni si-i apar cu brutalitate. Tot din dorinta de a-i proteja ii si fac sa sufere.
Sunt rasfatata. Judec aspru si sunt impulsiva. Nu am deloc diplomatie si tact. Nu sunt subtila.
Ma simt in largul meu doar cu persoane pe care le simt aproape de sufletul meu. Exagerez si-mi place sa ma dau in spectacol.
Pot parea rece si insensibila. Cand nu mai simt, devin ceea ce urasc - un om care nu da doi bani pe nimic. Dupa un timp, realizez ce-am facut si-mi pare rau.
Nu port ranchiuna. Imi bat joc cu usurinta de oameni. Spun cam 90% din timp ce gandesc. Nu stiu sa mint.
Iubesc animalele, poate uneori mai mult decat oamenii. Cel mai mult imi place sa merg cu masina, sa ma uit pe geam si sa ascult muzica - fara sa vorbesc. Ador sa cant, in schimb.
Am momente cand ma simt atat de singura incat mi se pare ca ziua de maine n-o sa mai vina niciodata. Fix in momentele astea imi doresc sa traiesc o scena dintr-un film si tipu' de care-mi place sa vina la mine cu o prajitura.
De fapt, visez mult si cu ochii deschisi, insa stiu sigur ca niciodata lucrurile nu se intampla cum imi imaginez sau doresc. Stiu foarte bine ce trebuie sa fac si ce nu, dar tot o dau in bara si apoi imi pare rau.
Nu am regrete mari, dar am. Urasc cand nu-mi ascult instinctele - mereu se intampla ceva urat dupa.
Sunt zile in care ma simt foarte urata si nu vreau sa ma uit in oglinda. Am si zile cand stiu ca-s adorabila.
Pot fi libertina si dezinhibata. Pot sa nu ma atasez, dar de fapt chiar imi doresc pe cineva pe care sa-l plac mult si el sa ma placa la fel de mult. Urasc ca a devenit o rusine sa spui ca-ti doresti asta.
Nu suport expresia maica-mii - "ce-i al tau e pus deoparte" la fel de tare pe cat nu suport cliseele - "o sa fie bine, soarele va veni, bla bla bla". Prefer de o mie de ori sinceritatea brutala decat minciunile lase.
Nu am rabdare. Nu-mi plac oamenii care fac rau intentionat, dar cumva ajung prin preajma lor. Sunt optimista, in ciuda posturile triste pe care le cititi pe aici.
Nu-mi place sa fiu criticata si accept foarte greu observatiile. Am momente cand devin isterica si clipe cand sunt atat de nervoasa incat as fi in stare sa ma bat cu oricine. Ma calmez repede.
Dau nume obiectelor.
Nu prea mananc de la oameni necunoscuti. Sunt obsedata de ordine, doar la mine acasa.
Mi-e frica sa ma despart de cineva si sa-i spun ca nu mai vreau. Am emotii enorme. Atunci sunt lasa. In timp, incerc sa repar situatia si sa lamuresc ce-am de lamurit.
Sunt sensibila si emotiva. Logic imi dau seama de multe, practic, uneori, ma comport ca si cum n-as intelege nimic.
Nu-mi plac oamenii aroganti si superficiali, dar tot incerc un timp sa vad daca au si o latura profunda.
Stiu sa ascult si nu pot dormi daca sunt certata cu un prieten. Pot fi egoista si individualista, ,dar invat pe cat posibil sa ma cenzurez.
Ma consider un om bun, la baza. Ma agit din nimicuri si ma consum exagerat de tare.
Sunt capabila sa fac cele mai idioate lucruri, doar ca sa-mi demonstrez ca asa e. Sunt galagioasa, agasanta si enervant de curioasa. Pun un miliard de intrebari. Analizez prea mult ce e simplu de inteles. Ma contrazic si ma ghidez, de multe ori, dupa o logica proprie si personala.
Au fost clipe cand mi-a placut sa fiu pusa la pamant. M-am bucurat ca am avut timp sa ma cufund in depresie, doar ca sa pot sa ma ridic iar.
Nu am respect pentru ipocriti. Nu-mi place sa fiu refuzata.
Am o groaza de a vorbi la telefon cu oameni necunoscuti si de a raspunde la numerele pe care nu le am in agenda. N-am in schimb nicio problema sa ma vad cu necunoscuti.
Sunt imposibila si de fapt vreau ca toata lumea sa ma vada ca pe un om minunat. Ma rog, chiar sunt un om minunat :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.