luni, 27 septembrie 2010

Nu stiu de ce, dar...

Nu stiu de ce, dar am iubit mereu viata dezordonata mai mult decat cea simpla.

Viata complicata. Viata obscena, perversa si lipsita de inteles pentru majoritate. Viata cand e frumoasa. Viata cand e dramatica.

Nu stiu de ce, dar am iubit mereu muzica mai mult decat tacerea.

Si atmosfera din jurul ei; canapelele de piele, fum de tigara, whisky, luminile din cluburi, ploaia sau linistea noptii.


Nu stiu de ce, dar am iubit mereu noaptea mai mult ca ziua.

Noaptea cu secretele ei, noaptea in care iei cele mai proaste sau bune decizii, noaptea cu lacrimi si noaptea cu iubire.

Nu stiu de ce, dar m-am iubit mereu pe mine mai mult decat pe oricine.

Mai mult decat as putea sa iubesc orice lege, orice mi-ar spune oricine, orice e considerat bun sau rau. Mai mult decat orice ar sta impotriva tuturor celor de mai sus.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.