Ai ochi, dar nu vrei sa ma vezi. Nu vrei nici macar sa joci Baba Oarba si sa ma cauti in intuneric. Ma lasi pur si simplu acolo si te uiti prin mine, ca si cum as fi o fantoma.Ai nas, dar nu ma simti. Nu-mi stii nici macar parfumul...sa poti intoarce capul pe strada dupa o alta ea, de dor, crezand ca sunt eu.
Ai gura, dar taci. Nu spui nimic. Preferi sa-ti inghiti cuvintele si sa le pastrezi doar pentru tine. Nu-ti pasa ca-s cuvintele tale pentru mine si ca ar trebui sa ajunga la destinatie. Sau pur si simplu nu mai ai nimic de zis.
Ai urechi, dar nu vrei sa ma auzi. Si cele mai colorate vorbe ale mele pentru tine le ignori. Ce sa mai spun de cele grele si suferinde?
Ai picioare, dar nu ca sa alergi spre mine, de teama ca poate nu ma vei mai gasi.
Ai maini, dar nu le intinzi spre mine. Nu mi le treci prin par, nu mi le pui pe fata, pe umeri sau pe coapse.
Ai degete, dar nu vrei sa ti le prinzi de ale mele. Strans. Ca si cum, daca ni le-am impletici, am putea sa avem lumea la picioare.
Ai inima, dar nu o simti apasatoare in piept - ca si cum ar avea o viata proprie si s-ar zbate neincetat, incarcata de prea multe sentimente.
Si la ce bun ca le ai pe toate, dragul meu, daca nu ma iubesti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.