Afla ca nu sunt bine. Corpul raspunde la stimuli, dar sufletul este la pat. Nu cred ca o mai duce mult in ritmul asta.Cu dramatismul de rigoare, iti spun ca probabil as renunta mai usor la heroina decat la tine.
Mi-am pus pe hartie toate semnele vizibile prin care ma anuntai ca totul s-a terminat, desi cuvintele tale spuneau contrariul.
Cu toate astea, o parte din mine inca mai spera, si-ti gaseste justificari: poate a vrut dar..., poate nu stie cum.., poate, poate, poate, poate.
La ce mai spera nu stiu. Dragul meu, sincer iti spun, cred ca am luat-o razna. Complet.
E clar ca iti aduci aminte de mine doar cand ma vezi in mediul virtual si e de la sine inteles ca nu ti-am furat fericirea, zambetele, pofta de viata si nici macar visele.
Tot ce mi-ai spus au fost doar cuvinte provocate...menite sa linisteasca un pic apele.
Nici nu vreau sa-mi aduc aminte de toate promisiunile irosite.
Ti-ai batut joc. Iar eu, ca toate femeile tampite de pe aceasta planeta, te-am lasat.
Imi imaginam cum mai devreme sau mai tarziu vei realiza ca la picioarele tale este un suflet ce merita ridicat si nu tratat cu indiferenta.
A se nota, dragul meu, cum mi-am imaginat foarte prost.
Imi vine sa si rad cand ma gandesc ca nu va trece mult si te voi zari iar cu o alta ea de mana...aranjat si zambaret, iesit la plimbare - dar mi-e prea scarba de aceasta imagine, imi cer scuze.
Am scris acest post infect pentru ca sunt mult prea suparata si nervoasa pe mine. Sunt furioasa ca trebuie sa ma lupt cu mine ca sa nu mai vorbesc cu tine. Stau pe marginea haului si cel mai dificil lucru este sa dau un pas inapoi.
Daca tot gandesc cu inima...asa-mi trebuie. Ma rog, si se pare ca mai am si o imaginatie foarte bogata.
In fine, si daca nu esti indeajuns de flatat ca vorbele mele de duh pentru tine fac inconjurul internetului, mai afla si ca te-as ura nemarginit, dar iubirea asta mare nu cred c-o sa ma lase vreodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.