Sunt acasa. Amintirile serii trecute mi se derulau rapid prin minte.
Am spus nu.
M-am ridicat din pat, cafeaua si tigara imprastiau un miros suav in camera. Am trecut prin fata oglinzii si m-am oprit.
Sunt frumoasa, dar nu frumoasa intr-un fel provocator, ci mai degraba dulce.
Asa cu parul ondulat, ravasit, ochii si buzele mari de la somnul pe care inca il am in mine, sunt al naibii de frumoasa.
Sa te trezesti langa cineva dimineata, mi se pare un gest suprem, indiferent daca e iubit sau amic. Pentru mine e un semn de vulnerabilitate si am impresia ca e un privilegiu care il ofer celuilalt.
O sa treaca mult timp pana unul va avea "onoarea" sa adoarma si sa se trezeasca langa mine.
Fericirea poate nu e momentul acela cand gasesti pe cineva perfect. Poate e doar clipa in care realizam ca putem fi implinite si singure.
Frumusetea e efemera. Adevarata frumusete, e cea din dinauntrul nostru.
Sunt o femeie exceptionala, pentru ca pot fi fericita doar cu mine, si cred ca asta e cea mai importanta lectie pe care o putem invata de la viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.