De asta imi era cel mai frica, sa ajung intr-un punct, in care sa nu mai vreau sa lupt. Sa imi fie pur si simplu sila de tot ceea ce este in jur si ce se intampla.
Fiecare femeie are un " Breaking point". La unele este mai devreme, altele astepta pana sunt broken, iar eu, am ajuns in situatia a2a de atatea ori, incat nu imi mai pasa.
Ma enerveaza sa fiu asa. Sa vad cate o chestie care in mod normal m-ar face sa ma dau cu capul de pereti, iar eu sa zic " Mda, era de asteptat".
Sunt atat de dezamagita incat nici macar nu ma mai pot enerva. Lucrurile mi se par normale, banale.
Sunt trista ca mi-a pierit cheful sa astept, sa am rabdare, sa sper. Acum doar ma contopesc intr-o dezamagire, tristete mediocra. Au disparut focurile de artificii, furtuna , cerul senin si marea linistita.
Momentan sunt in desertul sentimentelor, in care nimic nu ma mai multumeste sau supara, pentru ca deja m-am obisnuit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.