vineri, 17 februarie 2012

Turning tables.

De ce toti barbatii din viata mea ma vor cel mai tare atunci cand nu ma pot avea? Iar in momentul in care ii dau vreunuia un semn, cat de mic, ca as putea fi numai al lui, dispare...?


De putine ori a existat doar un El.

Azi cineva mi-a pus intrebare " Inca il mai iubesti?"
In minte mi-au aparut 2 barbati.
"Sincer, nu stiu, pentru ca nu stiu daca iubesc si pe cine....... Dar stiu ca e acolo ceva care nu ma lasa sa renunt"

In adancul sufletului, cred ca tin la amandoi.... Dar unul este " Ce ar fi bine pentru mine" iar altul " Ce as vrea"
Cred ca din orgoliul meu stupid , inca ii jelesc pe amandoi, desi sunt prezenti in viata mea, nici unul nu inseamna "trecut"... tocmai pentru faptul ca mi-au tradat increderea si intr-o mica masura, inima.
Inca am speranta aia, ca intr-o zi, vor realiza ceea ce au.
Dar as vrea ca ziua aceea sa fie tarziu, cand eu de mult voi fi plecata , iar ei vor fi doar amintirea unei povesti de iubire trecute.

Timpul, este ca o mana plina de nisip . Ti se scurge printre degete pana dispare, putin cate putin. Pe parcursul lui, tot ce sper este sa nu uit sa traiesc .

Adevarul este ca o parte din mine mereu ii va astepta, ori unul ori altul.... Nu sunt inca pregatita sa renunt.
Inca sper ca ma voi trezi maine si totul va fi perfect.




Dar pana in momentul acela, nu voi sta pe loc. Ma voi distra cu toti "nepotrivitii" pana cand voi da, sau se va razgandi un "potrivit"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.