A fost un cosmar. Nimic nu e adevarat, totul inca e bine...
Buimacita de razele soarelui celei de a 2 a zi din noul an, refuz sa ma trezesc. Ma uit in telefon, la mesaje. In loc de "Habibi <3 " doar un numar.... pe ecran nu mai e poza lui. Incet, imi aduc aminte ultimele saptamani si faptul ca el nu mai e.
Nu stiu ce ma doare mai tare. Ca momentan, nu mai face parte din viata mea, faptul ca "vorbim" sau ca am crescut. Ca vroiam cu adevarat o relatie in adevaratul sens al cuvantului si m-am inselat crezand ca el e The One...
De data asta am decis sa nu ma mai pedepsesc singura. In mod normal imi varsam amarul prin cluburi, azi unul maine altul, incercand, macar o fractiune de secunda sa ma prefac ca sunt ok.
Acum schimbam foaia. Refuz sa ma arunc in bratele lui x sau y doar ca sa obtin iluzia uitarii. Pentru ca asta era, o iluzie. Cealalta zi cand ma trezeam eram din nou in locul de unde a pornit totul.
Doare mai tare ca niciodata. Singura, mi-am ucis fericirea.... " Daca unul nu se poarta cu tine cum meriti, atunci el nu te merita", asa ca am decis ca nu se merita. Sunt bulversata, pentru ca momentan nu stiu ce vreau. Nu stiu ce vrea el, dar mi-ar placea sa fiu in gandurile lui...... Ca asa as sti ce am de facut.
Imi lipseste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.