vineri, 28 mai 2010

Un fel de pagina de jurnal.

Am o stare foarte apropriata de chestia aia nasoala numita depresie, stare care mi s-a instalat in momentul in care mi`ai spus ca totul s`a terminat, s`a terminat poate pentru totdeauna. Imi venea sa iti spun TOTUL. Dar nu am indraznit, nu esti pregatit sa auzi asa ceva si proabil nu te-ar fii atins cuvintele mele. Sunt departe de locul unde m-am simtit fericita si implinita, departe de tine si de patul ala mare unde m-am simtit protejata si tinuta in brate cum nimeni nu m-a mai tinut.Imi venea sa iti spun tot ce n-am indraznit pana acum, de teama dezamagirii. Cu fiecare minut care trecea, tot mai mult mi se instala starea de nesiguranta si clacare. Cum astfel sa fiu, cand timp de 4 zile nu m-am gandit la problemele care le am aici, si la nimic altceva; probabil spui ca nu am cum sa simt deja mare lucru, dar uite ca sentimentele si-au facut simtita prezenta, eu chiar nu mi-am dorit lucrul asta, dar vezi tu...la inima nu-i poti spune ce sa faca si ce nu. Zilele petrecute alaturi de tine, in bratele tale, m-au facut sa-mi dau seama ca TU esti acel lucru care imi lipseste si care de altfel m-ar completa, pacat ca sunt singura care simte lucrurile astea. Asa e mereu, sufletul mereu ti-l ia cine nu are nevoie de el. Nu sunt ce iti doresti, si gandul asta efectiv ma face sa mor incet si sa clachez maxim.
Stau in casa, numai stiu nimic de tine de azi noapte cand ti-ai luat ramas bun de la mine. Am inteles. Prefer sa incep sa dispar incet, nu am destula putere sa mai trec inca o data prin asa ceva, adica vise destramate. O sa uit tot, o sa uit promisiunile, o sa uit zambetul tau care imi facea inima sa bata ca nebuna cand mi-l adresai, o sa uit diminetile alea cand ma trezeam cu tine, o sa uit cum dimineata ma uitam la tine cum dormi, si mi-as fii dorit sa se opreasca timpul, o sa uit cum ma sarutai, chiar daca era oarecum din obligatie, tot o faceai bine si ma treceau toti fiorii,...o sa uit tot! Pentru ca asa trebuie, pentru ca asta m-ai facut sa simt ca iti doresti. Dar tot odata, iti multumesc. Esti special, si asa vei ramane mereu.
Cu drag,L.

Un comentariu:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.