I may look calm, but in my head I've killed you three times.
Am nevoie de un refugiu, vreau sa plec, sa fiu singura cu mine. Telefonul e stins de 3 zile. Nu vreau sa aud de nimeni, am nevoie de liniste.
De ceva timp ma simt ca intr-un labirint, pierduta, speriata, vulnerabila mereu cautand semnul mare pe care sa scrie Exit.
Totul este temporar, nimic nu dureaza la nesfarsit, nici fericirea, nici esecurile sau deceptile. Cum am mai spus, viata e o insiruire nefasta de inceputuri si sfarsituri.
Adevarul e ca am cedat. Am cazut prea de sus, iar acum e greu sa ma ridic. Simt nevoia sa ma detasez de tot, tocmai pentru faptul ca am investit prea mult. Stiu cum e sa fi slaba si pentru asta trebuie sa imi formez din nou un scut de aparare.
M-am saturat sa le caut scuze persoanelor care m-au ranit, mai ales cand vad ca nu dau dovada de urma de regret.
Nu stiu ce as mai putea spune in afara de faptul ca va doresc tuturor o viata frumoasa, pentru ca eu incetez sa incerc sa mai fac parte din prezentul vostru si stiu bine ca daca vreti cu adevarat sa raman, atunci veti reusi sa gasiti o modalitate ca sa faceti parte din viata mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.