Конец истории

Bătăi puternice în ușă. Bătăi foarte puternice în ușă.

-Frate, ai puțină răbdare. Nu m-am uitat la oră, probabil dacă vedeam că e 3 dimineața îi trăgeam o înjurătură și o găleată de apă în cap. Cum dormeam de la 5 după-amiaza, am crezut că e încă seară. Mă ridic din pat, îmi iau papucii roz pufoși în picioare, și mă duc să văd cine e disperatul care îmi dărâmă ușa.

Încă eram cu ochii închiși pe jumătate când am ajuns pe hol, și dacă nu prindeam , prin somn cred, vaza de pe măsuță, acum strângeam ciobulețele.

Bătăi în ușă iar.

-Vin, la dracu, vin acum !

Ajung la ușă, și frecându-mă la un ochi, o deschid.

-Tu?!

-Eu..

-Puteai să iei un topor, o deschideai mai repede.

-Mda, îmi pare rău. Trebuia sa vin.

-Știu. Tu trebuie mereu să vii.

-Pot să intru? Vreau să vorbim.

-Am vorbit deja, dar da, poți să intri. Vrei o cafea?

-La 3 dimineața?

-Cââât? Băiatule, dacă știam că e atâta ceasul , nici nu mă deranjam să cobor din pat. Și nu mințeam, însă l-am lăsat să intre, și ne-am dus în bucătărie.

Ca de obicei, s-a așezat pe marginea mobilei, lângă aragaz și se uita la mine cum făceam cafea. Probabil îl amuza înfățișarea mea de adormită , machiată, de fapt aveam întins tot machiajul pe față , și cu părul vâlvoi, în fața aragazului, căscând leneș.

Mi-am făcut o cafea doar pentru mine, el s-a așezat cuminte la masă și se uita la mine cum o savurez liniștită.

-Nu mai avem ce discuta? ochii lui îmi căutau privirea. Tontul, de parcă nu știa că atunci când greșește nici să nu aibe tupeul să creadă că mă mai uit la el.

-Nu știu, avem? Eu cred că am spus tot ce era de spus. Știam că îl deranjează atunci când nu-mi pasă. Și chiar nu-mi păsa, n-a fost prima greșeală, dar avea să fie ultima. Ți-am spus, de multe ori, ți-am suportat destule, e roata aia rotundă de care ți-am spus la început..

-Ești sigură? Glasul îi tremura, privirea lui îmi căuta un semn de regret, mi-am dat seama ușor.

-Întotdeauna.

S-a ridicat de la masă și și-a luat haina de pe scaun. Atunci am ridicat privirea către el, i-am văzut ochii arși de remușcare, țineam cafeaua în mână și simțeam că îmi tremura tot corpul. Îmi părea rău de ce aveam să fac, dar știam că nu mai e cale de întoarcere.

-O să-ți fie dor de mine, dacă plec acum. N-am să mă întorc. Nu sunt cățeluș, să mă întorc după stăpân.

-Nu, n-o să-mi fie dor de tine, o să-mi fie dor de clipele cu tine. Dacă pleci acum, nu te mai întorci, dar nici nu-mi doresc să o faci, odată ce ai plecat. Și nu, nu ești un cățeluș, nu asta vreau de la tine, n-am vrut niciodată asta. Și nici nu sunt stăpâna ta, am fost iubita ta. Fă bine și pleacă !