Simtim nevoia sa punem etichete situatiilor ce nu necesita a fi definite. Tragem concluzii bazate pe instinct. Ne pierdem si ne revine interesul dupa cum bate vantul.
Nu mai cucerim, nici macar cat sa obtinem o partida de sex. Suntem dramatici inutil, incepem jocuri pe care le lasam neterminate si nu mai avem rabdare.
Am uitat sa spunem multumesc si te rog frumos, ii folosim pe altii pentru simplul fapt ca putem si ne pisam apoi cu nonsalanta.
Ne e frica sa nu fim constransi, dar nu vrem sa fim nici singuri.
Vrem totul din prima sau nu vrem nimic si suntem dezamagiti cand altii ne fac ceea ce noi am facut altora cu doar cateva zile inainte.
Nu ne mai lasam portite deschise in sufletul cunoscutilor sau suntem prea siguri ca indiferent ce-am zice vom avea loc pe unde sa intram.
Ne place, dar parca nu ne place. Ne e dor, dar nu spunem nimic. Prindem curaj, apoi o dam la-ntors.
Ne futem din prima si e bine, nu ne fute(m) din prima si la revedere. Suntem disponibili, dar incercam sa parem cat mai indisponibili cu putinta.
Stim clar ce vrem, dar ne baricadam in subtilitati. Glumim, dar spunem adevarul. Ne plictisim de la sarutul din club si pana la cel din taxi.
Flirtam pana la un punct, ne calculam mesajele trimise si telefoanele primite, spunem nu-uri onorabile, iar in cele din urma ne razgandim si o luam de la capat.
Nu mai avem cand sa ne facem asteptari pentru ca mereu e altcineva la rand: next, moving on, next, moving on..si asta-i cercul vicios al existentei noastre post-adolescentine.
Traim o menopauza a tineretii si nu cred ca ne dam seama de efectele adverse, pe termen lung.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.