Sunt singura, ma intorc de la un vin fiert care l-am baut alaturi de un prieten drag si iubita lui, merg pe jos pana acasa; vreau sa ma gandesc la anumite lucruri. Tocurile mele pe asfalt produc singurul zgomot de pe toata strada, e liniste. Sun la un numar inexistent din cate observ, pentru ca nu mi se raspunde, dar eu tot incerc, vreau sa-mi raspunda numarul ala inexistent si sa-mi spuna ca o sa fie bine, dar... nu raspunde nimeni.
Strada e luminata vag de cateva lumini la fel de vagi de prin cateva case, cat sa vad pe unde merg. Sa ma duc acasa? Nu. Nu vreau sa fiu acolo. Ajung intr-un parc langa un hotel, ma asez pe banca si-mi aprind o tigare. Nimeni pe strada, nimeni treaz, toata lumea doarme. Mi-e frig, dar nu mi-e frig din cauza vremii, e chiar placut afara in ciuda datei calendaristice, mi-e frig in suflet, ca e pustiu. Tot ce aveam mai bun in viata mea pana acum a plecat. Am mai ramas cu niste amintiri care le numar pe degetele de la o mana, dar pe care le pretuiesc ca pe lumina ochilor. Am ajuns la concluzia ca nu mai stiu sa ma port intr-o relatie, si ma tem, ma tem ca o sa ma inchid din nou in mine si nu o sa mai permit nimanui sa ma deschida din nou prea curand.
Pe fiecare zi ce trece,ma simt tot mai slabita, nu mai am putere de data asta sa ma mai ridic cum o faceam altadata. Vreau sa fiu tinuta in brate, vreau sa fiu sarutata pe frunte. Acum cateva zile eram..
Acum, sunt singura, singura pe o banca, cu jumatate de tigare si doar cu amintirea de acum cateva zile cand eram tinuta in brate. Stiu ca pot sa fiu mai mult de atat, stiu ca sunt isteata, stiu ca sunt deosebita fata de altele, dar cu toate astea...nu mai am putere sa stralucesc.
Mesaj pentru asta mica din interioru' meu care abia mai bate: Imi pare rau ca te-am dezamagit iar! O sa fie bine, promit.
Strada e luminata vag de cateva lumini la fel de vagi de prin cateva case, cat sa vad pe unde merg. Sa ma duc acasa? Nu. Nu vreau sa fiu acolo. Ajung intr-un parc langa un hotel, ma asez pe banca si-mi aprind o tigare. Nimeni pe strada, nimeni treaz, toata lumea doarme. Mi-e frig, dar nu mi-e frig din cauza vremii, e chiar placut afara in ciuda datei calendaristice, mi-e frig in suflet, ca e pustiu. Tot ce aveam mai bun in viata mea pana acum a plecat. Am mai ramas cu niste amintiri care le numar pe degetele de la o mana, dar pe care le pretuiesc ca pe lumina ochilor. Am ajuns la concluzia ca nu mai stiu sa ma port intr-o relatie, si ma tem, ma tem ca o sa ma inchid din nou in mine si nu o sa mai permit nimanui sa ma deschida din nou prea curand.
Pe fiecare zi ce trece,ma simt tot mai slabita, nu mai am putere de data asta sa ma mai ridic cum o faceam altadata. Vreau sa fiu tinuta in brate, vreau sa fiu sarutata pe frunte. Acum cateva zile eram..
Acum, sunt singura, singura pe o banca, cu jumatate de tigare si doar cu amintirea de acum cateva zile cand eram tinuta in brate. Stiu ca pot sa fiu mai mult de atat, stiu ca sunt isteata, stiu ca sunt deosebita fata de altele, dar cu toate astea...nu mai am putere sa stralucesc.
Mesaj pentru asta mica din interioru' meu care abia mai bate: Imi pare rau ca te-am dezamagit iar! O sa fie bine, promit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.