"Frumoasa"

«Vezi tu, n-aş putea niciodată să-ţi explic cum era ea. Poate dacă o s-o întâlneşti într-o zi, tu o să o vezi altfel. Vei fi de acord că e frumoasă, cu buzele roşii şi pline, par blond si incredibil de drept, desi uneori ondulat, cu niste ochii negrii care dintr-o simpla privire, iti ajungeau in stafundul sufletului. 

Dar să îţi descriu ţie cum era, nu pot. Deşi da ... era pur şi simplu fascinantă, vulnerabilă si sigură pe ea în acelasi timp. Rămâneai buimac numai privind-o şi nu ştiai ce ai în faţa ta: un copil slab şi innocent sau o femeie în toată firea.  

Avea cel mai frumos zâmbet şi nu ştiu alţii ce au văzut la ea, dar eu de ochii ei trişti m-am îndrăgostit. Era o contradicţie, un mister, şi pentru mine tocmai asta o făcea atât de specială.

            Când am cunoscut-o mai bine aveam să aflu că imaginea asta perfectă doar atât era, o imagine. Era un copil nesigur deghizat în femeie fatală, în ea se ascundea cel mai trist suflet pe care îl întâlnisem vreodată, era neîncrezătoare, slabă, ezitantă, singură. Nu îi plăceau oamenii cu toate că se învârtea printre ei ca peştele în apă şi nici nu-i lăsa să se apropie de ea, deşi nu văzusem om care să aibe mai multă nevoie de afecţiune. 

N-am înţeles-o niciodată. Să ai nevoie de căldură, dar să stai în întunericul propriilor gânduri, să îţi foame de iubire, dar .... Si frica. În ea zăceau contradicţii una peste alta, îmi lumina privirea cu cel mai frumos zâmbet, ca imediat să o văd căzută în cea mai adâncă depresie. Ba mă căuta să o iau în braţe, ba mă respingea, nu avea încredere în nimeni şi trist este că nici măcar în ea. Nu îi plăcea să îi spun că e frumoasă… ai mai auzit aşa ceva? O femeie care să nu vrea să audă că e frumoasă? O irita aşezarea asta de cuvinte, o incomoda, o vedeam cum se fâstâceşte şi întoarce privirea de parcă i-aş fi adus cea mai mare jignire dintre toate. Ea nu vroia sa fie privita drept o "femeie frumoasa". Draguta, desteapta, dulce, orice .... Dar nu frumoasa. Foarte rar se uita în ochii mei, în ochii oricui, probabil pentru că ştia şi ea cât de transparentă ar fi în felul ăsta. Nu se aştepta nimeni ca un zâmbet frumos să ascundă şi o oarecare adâncime sufletească. 

   Era autodistructivă. Bea mult, fuma mereu, era întotdeauna cu unul, cu altul, oamenii îi căutau compania, iar ea le zâmbea tuturor de ai fi zis că era cea mai fericită persoană de pe pământ.

 Dar nu era. »