luni, 15 august 2011

I`m fuckin` special!!!!!

Care credeti sa sunt lucrurile care va fac speciali, originali, sa iesiti in evidenta?Care credeti ca este trasatura voastra unica, pe care daca altii o fac, le iese vulgara, penibila si respingatoare?
Care sunt momentele voastre "de glorie" ce va fac sa radeti cu gura pana la urechi cand va amintiti de ele?Si ca sa fiu mai concisa: ce nu va face printi si ce nu va face printese?La mine este simplu: oriunde ma duc, fie ca vreau, fie ca nu vreau, atrag atentia.Reusesc cu brio, de fiecare data, sa ma pun in situatii penibilo-comice, dar si sa ies din ele cu zambetul pe buze.Sa le luam pe rand: stiti clipele in care va propuneti sa nu mai fiti naturali si sa deveniti seriosi, aroganti, intangibili si nepasatori? Ei bine, eu nu :)Atunci cand incerc sa nu fiu eu, destinul imi demonstreaza ca nu exista cale de mijloc si ca Laura ramane Laura, in orice ipostaza.

1. Concert intr-un club, intr-o seara. Laura la masa cu prietenii ei. Lume in club-destula. Solistul formatiei dedica intregul concert prietenului lor, care a murit intr-un accident de motocicleta. Liniste. Laura incepe sa bata din palme si sa tipe "Bravooo, Iuhuuu" si de astea. Toata lumea se uita la Laura, iar Laura nu intelegea de ce: doar ea aplauda initiativa.


2. Intalnirea mai mult sau mai putin oficiala cu un tip destul de arogant si snob. Laura se duce cu o prietena. Laura incearca sa demonstreze cat poate fi ea de serioasa, rafinata si boema. Discutia ajunge de la business la pleasure. Laura bea vin. Laura avea vin in gura. Tipul face o gluma. Laura scuipa tot vinul pe masa, tip, telefefonul tipului si pachetul sau de tigari.

3. Ies intr-o zi cu un prieten bun la restaurant. Ne dam jos din masina acestuia de fite, pasesc agale in pantofii mei negri cu toc si fundita si ma asez frumos cu tot cu fusta mea neagra pe un scaun ce se afla pe o treapta (acolo era pusa masa noastra). In jur, numai straini, oameni de afaceri aka importanti. In dreptul meu, un francez ce-si manca cu pofta salata formata din frunze si ceva criptic (:) ) la mijloc. Eu povestesc ceva foarte interesant amicului meu, cand scaunul o ia inceeeeeeeeeeet la vale si eu la fel de inceeeeeeeet cu el. Cad peste francez, francezul ma ridica, tot restaurantul atent la faza. Mai rosie ca racul ma asez frumos la loc, razand din toata inima si ignorand complet intamplarea.Lucruri de acest gen sunt multe in istorisirile mele.


Sa nu uitam ca exact in momentul in care barfesc pe cineva, critic sau il fac prost, persoana respectiva este in spatele meu :).Ideea este urmatoare: cu aceste intamplari, ar trebui sa ne fie rusine, insa eu le privesc ca pe prelungiri ale personalitatii mele complexe.De cele mai multe ori, reusesc sa raman feminina, draguta si amuzanta, iar sincera sa fiu, fara ele nu cred ca ar mai zice cineva "Asa e Laura".

Pe scurt: sunt mandra de ele, pentru ca astea ma fac speciala, if you know what I mean...asa ca dragilor, suntem cu totii so fuckin' special, got it?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.