El imi e indiferent, nu il iubesc. Recunosc, tin la el, imi e bine cu el, imi ofera protectia de care am mare nevoie, imi ofera tot ce are el mai bun. Ma iubeste,stiu asta.
Eu nu. Nu pot.
Mi-e dor sa iubesc, mi-e dor sa fiu dragastoasa, sa ma pisicesc, sa ma alinte cineva si sa-mi tremure carnea pe mine atunci cand ma atinge.
Sa ma sarute brutal si sa-mi zboare gandul la tot felul de prostioare pe care le-as face cu el.
Mi-e dor sa ma tina cineva in brate si sa ma treaca zeci de mii de fiori, mi-e dor sa-mi zambeasca si sa ma topesc toata cand stiu ca zambetul ala e al meu.
Mi-e mult prea dor de mine indragostita, mi-e dor de mine atunci cand iubesc din tot sufletul, mi-e dor de mine atunci cand sunt fericita.
Mi-e dor sa ma imbrac doar in lenjerie si in tricoul lui si sa ma pun la 6 dimineata la el in pat si sa il gasesc sub plapuma, adormit, sa ma sarute pe frunte si sa ma stranga puternic in brate, spunandu-mi "sa nu mai pleci de aici".
Mi-e dor sa adorm in bratele lui.
Mi-e dor de sentimentul ala de durere atunci cand plec inainte sa se trezeasca, pentru ca daca se trezeste nu ma mai lasa sa plec.
Mi-e dor sa rada de mine cand sunt caraghioasa in hainele lui.
Mi-e dor sa gatesc pentru el.
Mi-e dor sa fiu geloasa. Mi-e dor sa ma impace atunci cand fac pe suparata.
Mi-e dor sa tresar atunci cand ma suna, atunci cand primesc un mesaj de la el sau atunci cand pur si simplu il vad.
Mi-e dor de dragoste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.