luni, 14 noiembrie 2011

5 o`clock

O viata intreaga cauti ceva. Si te chinui sa razbati, sa reusesti, sa citesti pe toate fetele pustii de pe strazile gri un zambet, un suras, un gram de sentiment, care vrei din tot sufletul sa fie pentru tine. Unora sclipirea le este trecatoare, asa cum sunt si ei, pasageri prin trenul vietii tale, carora trecerea necrutatoare a timpului le va uita numele, infatisarea , pana si privirea....

Ma simteam pierduta. Sunete sobre Do major de pian imi dirija cursul vietii. Si cautam. Pe cine? De ce? Pe un El, si pentru ca sunt om.

Dar ce faci in momentul in care printre atatia oameni fara fete, in sfarsit dai de un suras cald? Cand stii ca e pentru tine? Si cand nu iti poti inabusi o mica voce din capul tau " sper sa nu fie doar un calator care in curand sa imi distruga si ultima parte de simtire din mine...?"

Cred ca rabdarea si speranta sunt raspunsul.


It's 5 o'clock in the morning. Somnul dispare usor din mine. Lumina diminetii parca vrea sa ma oblige sa ma trezesc la realitate. Inca ascunsa sub asternuturi, refuz sa ma trezesc.
" Laura, esti tanara. Orice lucru bun are un sfarsit.... Pana si el"

Dar adevarul este ca as vrea sa fie ultimul pasager din trenul vietii mele si singurul care sa nu mai coboare....






Si cum sa nu il ador cand doar cu un simplu zambet... Imi lumineaza viata intreaga...?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.